Conținutul contractelor din mediul privat, făcut public…

Îți poți imagina o asemenea situație? Pare absurd? Aberant? Right? Păi… nu e aberant deloc. Ar transparentiza și ar dinamiza economia, cu ajutorul tehnologiei digitale, în sensul că politicile de prețuri, negocierile, competitivitatea, sfânta competitivitate, ar dudui.

Transparentizarea informației din economie nu face decât să o însănătoșească.

Ar elimina the middle man practice, ar promova jucătorii performanți, ar reduce atât de multă birocrație încât nici nu ai imaginație cât timp s-ar economisi. Ar crește PIB-ul instant. Indicatorii de performanță economică ar crește doar prin reducerea unui mare imens de birocratizări și aberantizări procedurale.

Ar fi un content de calitate?

Clar. Ar fi relevant. Ar fi valoros, la propriu. Ar fi acționabil și deci util. Ar fi, dacă ai face un content management de calitate, adică dacă ai jongla în niște CMS-uri smart toată această informație, ceva fantastic pentru antreprenori, pentru angajați și pentru oricine în general.

Circulația informației (conținutului) e o chestie sfântă.

Imaginează-ți o companie care are publice toate tranzacțiile, real-time, alături de contractul (conținutul) în baza căruia a fost efectuată acea tranzacție financiară. Ar reprezenta un beneficiu pentru compania respectivă pentru că un concurent va putea instant să vină și să improve that stuff, that deal, that thing.

Real-time, nu din an în paște.

Ar fi riscant așa ceva?

N-ar fi riscant. Singura chestie este că omul, așa primitiv-maimuță cum e, încă nu este obișnuit cu drăcia asta de internet și digital și circulația informației cu super viteză. Spre exemplu maimuțoii birocrați europeni au trântit-o p-aia cu GDPR. E o formă de panică socială în fața perspectivelor uluitoare aduse de tehnologia digitală și cum poate ea să jongleze cu informația / cunoașterea / conținutul.

Transformarea mentalităților este adevărata transformare digitală. Să accepți că e inaceptabil să nu ai acces la cunoaștere, la orice chestie despre sau cu privire la orice. Cum ar fi acest conținut al deal-urilor din economie. Că e normal ca informația să circule, că nu e panică atunci când există transparență, că nu e nimic în neregulă la o societate deschisă prin informație și circulația acesteia, chiar și atunci când te privește. Că nu vrea nimeni să-ți taie capu’ stai chill 🙂

Cine se riscă are doar de câștigat

Primele companii care or s-o ia la vale pe panta asta de a transparentiza conținutul contractelor vor avea doar de câștigat. O astfel de companie face dovada corectitudinii de care dă dovadă, iar prin asta se poate etala, cu adevărat, ca organizație, ca cultură organizațională, ca performanță, ca open-minded, ca smartish people, capabili să dea cărțile pe față – și să iasă bine din această experiență.

Ca un duș rece, ca o transformare digitală cu adevărat de impact. Conținut, făcut public, nimic complex, nimic rocket sience, nimic artificial intelligence sau alte măreții ale dezvoltării digitalului. Basic stuff, transformare maximă.

Constituția României (re)scrisă de internauți…

una9.ro este un site de tip wiki în cadrul căruia utilizatorii internetului românesc pot “da cu pixul” pe Constituția României. Numele site-ului spune sau cred că spune tot: Una nouă. Proiectul este lansat de agenția de content Mediawrite, din pură pasiune pentru zona de content management și marketing – proiectul are zero absolut interes / motivație sau susținere de ordin politic.

Este un proiect de content foarte interesant.

So. Dacă chestii precum dreptul de asociere, libertatea economică, libertatea de exprimare, viața intimă, dreptul la mediu sau informație, proprietatea, interesul național reprezintă pentru tine treburi care te interesează sau te macină, just shoot&shout: pune mâna pe un pix, intră pe una9.ro și debitează tot ce-ți trece prin minte despre cum crezi tu c-ar trebui să stea lucrurile.

Poți porni chiar tu de la zero cu un titlu / idee care consideri că trebuie prinsă în documentul fundamental al românilor sau poți naviga prin forma actuală a Constituției României și ajusta tot ce ți se pare nepotrivit.

Editează fără frică, nu mușcă…

Ce șanse are acest proiect să strângă măcar 100 de utilizatori? Habar nu am. Ce șanse are ca în paginile lui să apară un conținut / o idee cât de cât demnă, nici asta nu știu să zic. Dar, ca orice pasionat de content marketing și management, tre să recunosc că sunt entuziasmat.

După 7 ani, Contentpedia se mută în casă nouă: .online

Cam prin punctul de mai sus s-a lansat Contentpedia, în graficul care arată evoluția popularității tacticilor de marketing digital din 2008 până azi.

Contentpedia a început în 2012 ca blog cu și despre content. Și marketing. Undeva la mijloc. Cu mai mult focus pe content decât pe marketing. Cu ceva mai mult focus pe digital decât pe marketing. În 2012 conceptul de content marketing avea alte sensuri și înțelesuri. De atunci lucrurile s-au schimbat mult, popularitatea content marketing a cunoscut un boom uluitor.

Contentpedia a fost lansată inițial cu viziunea de a acoperi zona europeană pe nișa / segmentul de content și marketing, însă pe parcurs nu pot să spun că și-a respecta misiunea inițială.

Clar cele 250 de materiale publicate și peste 150 de schițe aflate în draft nu au respecta viziunea inițială. De la viziune la implementarea ei este muncă ce, în general, scapă vederii, nu este luată în calcul pentru că în general când discutăm de conținut suntem orbiți de marele entuziasm.

Misiunea editorială nu a fost setată ca la carte, ci a fost setată de principiul ideilor care apar când vor ele, nu când vrea calendarul editorial trasat pe o misiune editorială. E o noțiune esențială.

7 ani de Contentpedia

  1. În mai 2012 se lansa ca secțiune din cadrul site-ului agenției de content Mediawrite
  2. În octombrie 2013 se muta / migra pe domeniul .eu
  3. În septembrie 2019 se mută / migrează pe domeniul .online

Ca cifre:

  • 250 materiale
  • 21 de interviuri
  • 150 de draft-uri / schițe
  • 7 autori care au semnat materiale de-a lungul timpului
  • 15,000 de persoane au vizitat blogul
  • 2,26 minute durată medie / sesiune
  • În jur de 50 abonați la newsletter și RSS

Pentru un blog cu o audiență atât de restrânsă, formată în special de oameni cu funcții de conducere pe zona de digital marketing, și-a atins obiectivul din plin până acum.

Nu a avut parte de promovare, nici socială, nici publicitară, nici de vreo altă natură. A mers light, dar hard, ca un proiect de anduranță profesională, care de multe ori s-a dovedit un adevărat instrument de dezvoltare profesională pentru autor/i.

Mutarea către domeniul .online este normală în contextul în care zona europeană (a domeniului dot eu) în digital este ca și inexistentă – trag concluzia asta după ani la rând de analizat mediul de marketing digital. Nu există așa ceva precum spațiu geografic. Doar birocrații europeni, cu acest GDPR, vor să trântească o nucă în perete.

Ca învățături:

  1. Tendințele digitale (mofturile, trendurile) or să tot vină, așa cum or să și treacă…
  2. Un blog de specialitate pe o nișă, surprinzător, nu educă audiența ci educă autorii pe acel domeniu / nișă
  3. Echilibrul este important – nu de puține ori am scris aici niște materiale foarte acide

Ca planuri de viitor?

Planurile de viitor sunt secrete. Aș vrea să recitesc peste încă 7 ani această postare de blog și să dezbat în jurul ei. Pentru că planurile cam astea sunt: anduranță, bazată pe pasiune pentru toată această revoluție uluitoare în care ne aflăm, reprezentată de content și digital. Cu toate anexele sale, că se numesc social, că se numesc AI, că se numesc eu mai știu cum format video/audio/interactiv, toate sunt bazate pe ceva content care este publicat online.

Orice drăcie digitală vei face ea va avea un output, un ceva informație pe care o va prezenta public. Gen online. Cam p-aici și mutarea Contentpedia pe .online.

The Titled Content Network is now open for business

It would be a naive step for Mediawrite (a content agency) to start such a daring project with its own financial or technical know-how and resources. But not necessarily: the project is a (very) well thought project and has a lot of innovative approaches that simply eliminates a lot of the headache generated by the technical challenges.

Titled.online logo

The project will start from / with an investment.

Mediawrite is a content agency and will remain a content agency. As a creative agency we can design a content network, but to develop one is something at which we might not be that good after all.

Sam

If we will obtain an investment we will increase the chances to build this project / idea / concept at a bigger level. The project aims for the above-the-sky, but fuel is needed to rise above ground.

Titled content network is just one idea out of the big list of other content related initiatives / ideas we’ve had along the way. Like building DOYH a innovative content management system, or the the development of the first website content audit app in Romania (which we did), or the research that revealed the most important quality of content. Even the development of a digital marketing standard – based on content.

Out of all ideas the Titled content network has risen to the level at which we said that it must be done… Even do its not our core stuff as content agency.

How much money does it need to go live?

The content network can go live by the end of 2019 with zero investments. But to do this it would take a lot of 14-16 hours per day work days on our side (as agency). And we’re not that young anymore… Can be done, but we have also content marketing clients and projects for which we work with pleasure – and we’re not interested in abandoning our core main object of activity. Plus the trajectory of the project it would be other and better with an investment.

So the project is open to investments until 01.07.2020.

In Romanian it is said that rush (hurry) hurts the job, and we remain believers of this idea even in a fast moving environment. Our idea is well / long thought. Its a long term project not a digital behavior trendish one. It’s technological trend independent. Even more, has a future necessities approach in the current development of the internet/digital standards, and also a strong approach to the user / human behavior general issue.

But enough with the writing.

Take a look at our 25 slides presentation(under 500 total words) of the project, and don’t hesitate to contact me if you have other questions.

Rata de conversie (conversion rate) pe înțelesul unui CEO

Internetul are vreo 30 de ani, iar rata de conversie ca și concept are, cu aproximație, 20 de ani.

A apărut pentru că cei care făceau business pe internet, vânzări / generare de lead-uri, s-au lovit cu capul de marea întrebare din business: care efort de marketing îmi generează rezultate.

Există mai multe modalități de calcul al ratei de conversie, însă cea mai populară și general acceptată este următoarea: dacă aduci 100 de vizite pe un site, iar una dintre vizite generează o vânzare, ai o rată de conversie de 1%.

Rata de conversie = nr vânzări / vizite

1.Rata de conversie indică cât de bine s-a făcut marketing

Cu cât mai mare o rată de conversie, cu atât înseamnă că marketingul este brici. Adică o anumită acțiune de marketing este justificată pentru că este inspirată. Marketingul digital nu este ficțiune tehnologică. Azi pui la vânzare, iar mâine afli și de ce nu se vinde. Nu există scuze pentru o rată de conversie mică.

2.Creșterea sau scăderea ratei de conversie se datorează unui cumul de factori

De la preț la produs, de la sezonalitate la comunicare, de la brand la condițiile din economie. Toate influențează rata de conversie. Internetul și digitalul nu sunt spații mistice, SF, în care dacă faci marketing și comunicare vinzi orice și oricum. Ele sunt un Eldorado în care trebuie să te duci pregătit cu lopeți ca să ai cu ce să sapi. Dacă iei și un picamer ai șanse mai mari… să crești rata de conversie.

3.Rata de conversie este transformare digitală a felului în care o companie face business

O companie în care deciziile de business și marketing sunt guvernate de rata de conversie este una care se mișcă în timp real. Adică cu viteză. Digitalul și internetul asta au adus: circulația informației de business cu o viteză uluitoare. Niciodată în istorie nu au existat condiții mai optime pentru a face business.

PS: conținutul ofertei (contentul) joacă un rol important în ecuația ratei de conversie

De ce dreptul moral de autor este mult mai important decât o constituție a unei țări?

De mai mult timp mă gândesc să scriu un astfel de material, însă nu prea am avut timp. Ce-i drept, este și o problemă foarte complexă ce iese cu mult din zona content și marketing. Zonă pe care activez de ceva ani.

M-am tot gândit cum să pun problema în scris, am luat-o pe toate părțile să găsesc o formă simplă și clară. Iată că am găsit una. Nu știu dacă e excelentă, însă punctează pe scurt și clar.

Pe scurt, din câtă lege a dreptului de autor cunosc eu, și am tocit legea drepturilor de autor în ultimii ani, dreptul moral îți garantează sau îți oferă dreptul de a fi recunoscut ca autor al unei creații.

Prin comparație cu drepturile patrimoniale de autor, care îți acordă drepturile materiale ce decurg sau sunt generate de creația ta, drepturile, sau mai bine zis dreptul moral, îți acordă creditul, recunoașterea și mai toată plaja de beneficii ce decurg dintr-o astfel de situație.

De ce este esențial să respecți dreptul moral?

Pentru că este civilizat. Ține de civilizație în forma ei cea mai înaltă.

O societate care nu este educată în spiritul respectării dreptului moral de autor este una a indivizilor lipsiți de personalitate și lipsiți de respect pentru om, pentru ființa umană și pentru tot ceea ce este mai valoros în om. Vorbim de o societate dezinteresată de evoluție prin creație – singura care poate aduce pași înainte, către ceva mai bun, mai nobil, mai sus…

O constituție poate reglementa o existență oarecare.

O conștientizare și respectare a dreptului moral de autor este o respectare a tot ceea ce este mai prețios în umanitate: creația. Fără ea, omul se afla azi încă în peșteră. O societate în care dreptul moral de autor este tratat cu sfințenie, dă naștere unor oameni care nu doar că știu să recunoască valoarea, prin prisma conștientizării valorii creației, ci și construiește o umanitate care știe să prețuiască ce este important și valoros. Definește și clarifică valoarea – cea care este în general cea mai dezbătută. Toți se aruncă să judece valoarea, însă se sare peste această igienă morală…

Era digitală este cu mult în fața capitalismului

Capitalism se practică de pe vremea lui Pazvante chiorul. Economie de piață, la fel, nu e vreo descoperire recentă a umanității. Globalizare s-a practicat de zeci de secole. Până și păsările cerului practică globalizare înainte ca omul să inventeze termenul de globalizare…

Digitalul este rocket science pe lângă toate astea…

Circulația conținutului, a informației, în era digitală are capacitatea să schimbe radical felul în care se fac afaceri. Felul în care se face capitalism, felul în care se face economie de piață și globalizare.

Mai mult, digitalul vine cu inteligența artificială care spulberă piața forței de muncă, ierarhizarea și valorizarea omului în societate – văzut prin prisma intelectului său și al capacităților sale.

Internetul face publică orice informație / content (din piață) instant, oriunde în lume, iar astfel dinamica pieței este una uluitoare, cu mult peste felul în care a fost concepută ideea de economie de piață și piață liberă.

Capitalism?

În era digitală, a informației (a conținutului) și a circulației acesteia, mai nimeni nu prea poate să facă speculă, ci toată lumea tre’ să primească, pe drept, cât îi valorează cu adevărat munca în piață. Era digitală lasă zero loc pentru manipulare în baza căreia să câștigi nemeritat. Adică nu lasă loc câștigului nemeritat.

Capitalismul bazat pe manipulare, prin care se caută un câștig nemeritat, poate fi spulberat – și chiar așa se va și întâmpla.

Freelancing-ul, boom-ul antreprenoriatului, brandingul personal sunt semne discrete ale acestei transformări a capitalismului, a economiei de piață și a globalizării.

Iar la baza acestora stă contentul / informația și circulația acesteia. Stă conținutul produs de programatic, care relevă un infinit de informații cu și despre piață, capital și jucătorii din aceasta.

Metehnele trecului în faceri și afaceri

Confidențialitatea conținutului contractelor este inamicul numărul 1 al Erei informației. Confidențialitatea trocurilor economice, între jucătorii din piață, fie că sunt angajați, fie că sunt companii, va fi spulberată pe măsură ce omul se va obișnui cu ideea de transparență a informației în piață, în societate, în practica de faceri și afaceri.

Că o tranzacție are loc în piață iar ea nu e ancorată în ea, reprezintă o infracțiune. Și chiar ar trebui prevăzută ca și infracțiune. Prostul care cere și primește merită pedepsit. Se zice că nu e prost cine cere. Eu zic că “prostul” care cere mai mult decât valorează munca, produsele sau serviciile sale trebuie pedepsit.

Păi, căcat, ori facem capitalism ori manipulare?!! Ori facem economie de piață ori bijniță și speculă? Ce dracului! Au ajuns toți oamenii de afaceri niște țigani speculanți în societate? Toți corporatiștii se cred jucători în piață la speculă?

Să circule conținutul și informația!

Aici e cheia.

Scriitorii se tem de internet pentru că nu miroase a cerneală…

Ca primă generație de scriitori care iau contact cu internetul, digitalul și conceptul de content digital, este normal să priviți cu suspiciune noțiunea de a publica virgulă cărți pe internet, în digital, publicând conținutul cărților voastre exclusiv în digital.

Cel mai probabil, majoritatea scriitorilor asociază cartea cu mirosul de hârtie și cerneală tipografică. Asociează cuvântul, scriitura, cu pagina, cu răsfoitul paginilor fine de hârtie.

Dar hai priviți cu atenție această cea mai mare revoluție din istoria literaturii (sunteți contemporani cu ea):

O carte scrisă în digital și internet nu piere odată cu trecerea timpului. În veci. Rămâne pururea. Peste miliarde de miliarde de ani.

O carte scrisă în digital, web based, o poate accesa oricine, indiferent de hramul social pe care îl poartă. Se spune: hello world printre programatorii care realizează site-uri;

O carte în digital / web, poate vi se pare ciudat, dar nu e niciodată terminată. O poți updata și rescrie pururea. O carte publicată în digital și internet nu e ca și cum ai dat-o la tipar și aia e… Nu ești un scriitor lipsit de talent, ci doar ai avut o perioadă nefastă. Poți toată viața ta să cioplești opera literară a inimii tale… Bașca, poți anunța cititorii că ai schimbat ceva… că ai schimbat, să zicem, numele unui personaj. Sau câte și mai câte…;

O carte în digital / web, oferă un infinit de opțiuni scriitorului, opțiuni la care n-a visat condei de scriitor în toată istoria scrisă a omenirii;

Să te bucuri de recunoașterea unei edituri este în zilele internetului și digitalului este fix-pix. O editură care nu recunoaște talentul unui scriitor este astăzi o ruină, un nimic. Ba chiar editurile pot fi aruncate la coșul de gunoi ca niște opere nereușite. Ca pe niște negustori ratați.

Banul? Cine n-a zis că a publica pe internet o carte nu poate produce bani? Păi… e mai ieftin pentru un cititor, mai avantajos pentru un scriitor să publice pe internet, web based o carte. E o relație de la om la om, de la scriitor la cititor. Și poți face cunoștință cu cititorii tăi.

Nu e magic internetul&digitalul pentru scriitori?

Mai sunt multe alte avantaje, dar am să mă opresc aici. Urmărește Contentpedia aici.

Don’t be evil, dar ascunde adevărul

Dacă s-ar face publice într-o societate cifrele cu privire la consum și cerere, campaniile de comunicare ar fi realizare, gândite și executate altfel. Însă din societate lipsește această informație. Cu toate că trăim în era informației și cu toate că aceste cifre ar putea fi culese și publicate de către giganții IT, aceste cifre sunt ținute sub preș.

Dacă ar fi făcute publice, spendul de publicitate ar fi regândit, restructurat.

Economia ar cunoaște un boost de competitivitate, bazat pe o mai bună înțelegere a cererii din piață și a specificului ei. Însă e ok pentru giganții IT să mențină vie speranța spenderilor că pot obține “performanța” în marketing digital. Că 90% din bugetul de marketing digital este pierdut, nu face pe nimeni să strige către cer (adică e strigător la cer) că e absurd. Trăim în fucking era informației, în care informația tre să circule transparent, liber, fără obstrucționare.

Nu pui gateway-uri în calea conținutului…

Adică în fața accesului la informație. Marele câștig pentru o societate vine din circulația informației nu din obstrucționarea și ascunderea conținutului – pentru niște bani.

Mulți bani, cei drept, dar dacă te gândești și-ți folosești puțin imaginația, s-ar putea concluziona că în realitate, pentru câteva miliarde de EURO câștigate de un jucător din economia digitală, o întreagă societate este lipsită de informații transparente cu privire la consum, cerere, specificul ei și chiar mai mult. Iar aceste informații pot zgudui societatea, pot transforma economiile, pot schimba radical felul în care se face marketing.

Însă tre’ să-ți folosești imaginația.

Ce ar însemna o lege a comunicării publice și ce ar aduce ea?

O lege a comunicării ar însemna o lege ce trebuie respectată atunci când o entitate (persoană fizică sau juridică) din societate se apucă și comunică în spațiul public. Ea, legea, nu aduce atingere libertății, pentru că libertatea nu înseamnă înșelăciune. Nu e prevăzut nicăieri dreptul de a înșela. Adică de a manipula. Nici în cartea drepturilor omului, nici în constituție și nici în codul penal. Nu ai dreptul să minți, să duci de nas, să vinzi gogoși sau să abureși audiența (adică omul).

Drept și prin urmare, o lege a comunicării publice relevă manipularea.

Ca să exemplific, cineva care practică manipulare, să zicem Dragnea, în baza unei legi a comunicării publice, poate fi obligat, prin structurile executive ale statului, să spună, în clar, că a mințit și că a încercat să manipuleze, să prezinte în clar și să argumenteze cum a încercat să manipuleze și ce a vrut să obțină.

Iar un alt exemplu, ar fi acela al unui politician pro european, care trâmbițează “valorile” europene, însă el în realitate manipulează, minte. În baza unei legi a comunicării publice, acesta poate fi obligat, în baza acuzațiilor publice aduse la adresa comunicării sale (de minciună și manipulare) să spună adevărul… Acuzațiile sunt judecate, de către un judecător, iar pedeapsa este de a-l condamna să grăiască adevărul cu privire la fapta sa de manipulare: la ce s-a gândit, cum a conceput, ce a exploatat, ce a căutat în cadrul actului său de comunicare publică, în care a manipulat. Adică a mințit. Adică a înșelat.

Mai exemplific și situația în care un brand execută în spațiul public un act de comunicare publică. Oricine, în special concurența, poate aduce acuze de manipulare acelui brand cu pricina, iar brandul cu pricina este obligat să le atașeze frumușel, alături de mesajul său, campaniei de comunicare pe care o derulează. Un judecător ia frumușel dosarul, îl judecă și obligă acel brand să recunoască adevărul, să-și prezinte în clar modalitățile, căile, strategia și toate detaliile pe care le-a avut în vedere atunci când a emis către spațiul public acea comunicare mincinoasă. Plus ce a încercat să obțină, lucru care este esențial.

Dacă te tentează să te implici într-un astfel de proiect de lege, trimite un email către sam@mediawrite.agency sau dă un telefon la 0770,460,340.

Salutare!

Noutățile de pe acest blog sunt trimise aici (click):
connect.mediawrite.agency/contentpedia