Deontologia linkului în conținut

Omenirea a tras milenii întregi ca să ajungă la marea descoperire reprezentată de link. Dacă ți se pare o banalitate, gândește-te că în content el reprezintă un soi de vis al cititorului de secole: să poți naviga dintr-o carte în alta instant, relevant și contextual. Eh, de când marketerii și-au băgat picioarele în acest ecosistem de publishing, au apărut o serie de anomalii. Mai tot omul autor de text face uz de link într-un mod ciudat.

Link către mama și tata

E atunci când referințele (links) dintr-un text sunt în mod evident orientate către mama și tata. Mama și tata se înțelege că forțezi mâna și, cu toate că un link de genul Mediawrite.eu ar trebui să trimită către site-ul respectiv, ca jurnalist sau autor de text trimiți, că așa ai învățat de la specialiștii SEO că e bine, către un articol despre Mediawrite de pe site-ul tău.

Ca să înțelegi: libertatea.ro dă link-uri către site-urile proprii, Hotnews către proiectele proprii de conținut, mashable.com bagă links numai către paginile în care ei explică anumiți termeni, proiecte sau companii. Cel mai enervant, la nivel internațional, când se lansează ceva sau apare o noutate despre ceva, și-ți dorești să afli more info, dar nu găsești un link către chestia respectivă. Și-aici nu e lipsă de profesionalism pe considerente de jurnalism, ci de use al internetului într-un mod ticălos, sub îndrumările specialiștilor în SEO.

Un alt exemplu, cel al unui site de stiri din România, ce face uz de links într-un mod absurd: toate link-urile din articole sunt către pagini de tip tag sau categorie ale aceluiasi site. Termeni precum jandarmi, politie si pompieri reprezinta link-uri catre pagini in care echipa redactionala a realizat o capodopera artistica pe aceste teme demne de linkuit.

Link fără explicație

Mergi cu mouse-ul peste acest link. Dar cum specialiștii în SEO te-au învățat că title-ul unui link este bun doar să comunici către motoarele de căutare către ce trimiți, nimeni nu face uz de acest titlu, așa cum a fost el definit de consorțiul w3c, cel responsabil de reglementări și standarde în web.

Știu că în comportamentul tău de citit pe net nu folosești chestia asta, însă imaginează-ți că ai face chestia astași că în loc să mai dai 3 clicks ca să ajungi pe eu mai știu ce sursă a informației, ai accesa informația sintetizată în aceste titles ale unui link, în aceste baloane informative.

Afilierea link-urilor

Nu condamn, nu arăt cu degetul, nu consider că este ceva greșit. Doar fac o observație cu privire la practici din content și uz al links. În fond și la urma urmelor, link-ul sponsorizat, Adwords și link-ul afiliat sunt niște găselnițe ale ultimului deceniu, sunt niște modalități de a face bani din publishing. De a monetiza conținutul și work-ul de creație.

Dar oportunitatea de a câștiga bani își pune amprenta pe mai toate produsele editoriale, își pune amprenta asupra oricărui domeniu de internet pe care stă publicat ceva, pe același model pe care politicienii pot cumpăra media și influența decizii, pe același model pe care companiile pot cumpăra publicitate și infleunța într-un anumit fel politica editorială.

Opinia mea personală este că, în marea majoritatea a proiectelor de conținut, se face copywriting de publicitate. Extrem de multe postări nu pun accentul pe informativ/utilitar/etc, ci pe promovarea achiziției, promovarea vizitei către magazin și mai puțin către construcția unui material de calitate, către dezvoltarea unui material calitativ.

Și ca să închei : – ): să zicem că mâine Google anunță că a schimbat algoritmul de indexare și ordonare, iar noua politică va penaliza uzul link-urilor într-un mod lipsit de naturalețe, strictețe sau smart use.  Ce vor face publisherii, fie ei bloggeri, business-uri sau site-uri de știri?..

PS – ăsta nu se dorea un material despre jurnalism și despre faptul că tre să pui link atunci când preiei ceva și publici.