După 7 ani, Contentpedia se mută în casă nouă: .online

Cam prin punctul de mai sus s-a lansat Contentpedia, în graficul care arată evoluția popularității tacticilor de marketing digital din 2008 până azi.

Contentpedia a început în 2012 ca blog cu și despre content. Și marketing. Undeva la mijloc. Cu mai mult focus pe content decât pe marketing. Cu ceva mai mult focus pe digital decât pe marketing. În 2012 conceptul de content marketing avea alte sensuri și înțelesuri. De atunci lucrurile s-au schimbat mult, popularitatea content marketing a cunoscut un boom uluitor.

Contentpedia a fost lansată inițial cu viziunea de a acoperi zona europeană pe nișa / segmentul de content și marketing, însă pe parcurs nu pot să spun că și-a respecta misiunea inițială.

Clar cele 250 de materiale publicate și peste 150 de schițe aflate în draft nu au respecta viziunea inițială. De la viziune la implementarea ei este muncă ce, în general, scapă vederii, nu este luată în calcul pentru că în general când discutăm de conținut suntem orbiți de marele entuziasm.

Misiunea editorială nu a fost setată ca la carte, ci a fost setată de principiul ideilor care apar când vor ele, nu când vrea calendarul editorial trasat pe o misiune editorială. E o noțiune esențială.

7 ani de Contentpedia

  1. În mai 2012 se lansa ca secțiune din cadrul site-ului agenției de content Mediawrite
  2. În octombrie 2013 se muta / migra pe domeniul .eu
  3. În septembrie 2019 se mută / migrează pe domeniul .online

Ca cifre:

  • 250 materiale
  • 21 de interviuri
  • 150 de draft-uri / schițe
  • 7 autori care au semnat materiale de-a lungul timpului
  • 15,000 de persoane au vizitat blogul
  • 2,26 minute durată medie / sesiune
  • În jur de 50 abonați la newsletter și RSS

Pentru un blog cu o audiență atât de restrânsă, formată în special de oameni cu funcții de conducere pe zona de digital marketing, și-a atins obiectivul din plin până acum.

Nu a avut parte de promovare, nici socială, nici publicitară, nici de vreo altă natură. A mers light, dar hard, ca un proiect de anduranță profesională, care de multe ori s-a dovedit un adevărat instrument de dezvoltare profesională pentru autor/i.

Mutarea către domeniul .online este normală în contextul în care zona europeană (a domeniului dot eu) în digital este ca și inexistentă – trag concluzia asta după ani la rând de analizat mediul de marketing digital. Nu există așa ceva precum spațiu geografic. Doar birocrații europeni, cu acest GDPR, vor să trântească o nucă în perete.

Ca învățături:

  1. Tendințele digitale (mofturile, trendurile) or să tot vină, așa cum or să și treacă…
  2. Un blog de specialitate pe o nișă, surprinzător, nu educă audiența ci educă autorii pe acel domeniu / nișă
  3. Echilibrul este important – nu de puține ori am scris aici niște materiale foarte acide

Ca planuri de viitor?

Planurile de viitor sunt secrete. Aș vrea să recitesc peste încă 7 ani această postare de blog și să dezbat în jurul ei. Pentru că planurile cam astea sunt: anduranță, bazată pe pasiune pentru toată această revoluție uluitoare în care ne aflăm, reprezentată de content și digital. Cu toate anexele sale, că se numesc social, că se numesc AI, că se numesc eu mai știu cum format video/audio/interactiv, toate sunt bazate pe ceva content care este publicat online.

Orice drăcie digitală vei face ea va avea un output, un ceva informație pe care o va prezenta public. Gen online. Cam p-aici și mutarea Contentpedia pe .online.

The Titled Content Network is now open for business

It would be a naive step for Mediawrite (a content agency) to start such a daring project with its own financial or technical know-how and resources. But not necessarily: the project is a (very) well thought project and has a lot of innovative approaches that simply eliminates a lot of the headache generated by the technical challenges.

Titled.online logo

The project will start from / with an investment.

Mediawrite is a content agency and will remain a content agency. As a creative agency we can design a content network, but to develop one is something at which we might not be that good after all.

Sam

If we will obtain an investment we will increase the chances to build this project / idea / concept at a bigger level. The project aims for the above-the-sky, but fuel is needed to rise above ground.

Titled content network is just one idea out of the big list of other content related initiatives / ideas we’ve had along the way. Like building DOYH a innovative content management system, or the the development of the first website content audit app in Romania (which we did), or the research that revealed the most important quality of content. Even the development of a digital marketing standard – based on content.

Out of all ideas the Titled content network has risen to the level at which we said that it must be done… Even do its not our core stuff as content agency.

How much money does it need to go live?

The content network can go live by the end of 2019 with zero investments. But to do this it would take a lot of 14-16 hours per day work days on our side (as agency). And we’re not that young anymore… Can be done, but we have also content marketing clients and projects for which we work with pleasure – and we’re not interested in abandoning our core main object of activity. Plus the trajectory of the project it would be other and better with an investment.

So the project is open to investments until 01.07.2020.

In Romanian it is said that rush (hurry) hurts the job, and we remain believers of this idea even in a fast moving environment. Our idea is well / long thought. Its a long term project not a digital behavior trendish one. It’s technological trend independent. Even more, has a future necessities approach in the current development of the internet/digital standards, and also a strong approach to the user / human behavior general issue.

But enough with the writing.

Take a look at our 25 slides presentation(under 500 total words) of the project, and don’t hesitate to contact me if you have other questions.

Rata de conversie (conversion rate) pe înțelesul unui CEO

Internetul are vreo 30 de ani, iar rata de conversie ca și concept are, cu aproximație, 20 de ani.

A apărut pentru că cei care făceau business pe internet, vânzări / generare de lead-uri, s-au lovit cu capul de marea întrebare din business: care efort de marketing îmi generează rezultate.

Există mai multe modalități de calcul al ratei de conversie, însă cea mai populară și general acceptată este următoarea: dacă aduci 100 de vizite pe un site, iar una dintre vizite generează o vânzare, ai o rată de conversie de 1%.

Rata de conversie = nr vânzări / vizite

1.Rata de conversie indică cât de bine s-a făcut marketing

Cu cât mai mare o rată de conversie, cu atât înseamnă că marketingul este brici. Adică o anumită acțiune de marketing este justificată pentru că este inspirată. Marketingul digital nu este ficțiune tehnologică. Azi pui la vânzare, iar mâine afli și de ce nu se vinde. Nu există scuze pentru o rată de conversie mică.

2.Creșterea sau scăderea ratei de conversie se datorează unui cumul de factori

De la preț la produs, de la sezonalitate la comunicare, de la brand la condițiile din economie. Toate influențează rata de conversie. Internetul și digitalul nu sunt spații mistice, SF, în care dacă faci marketing și comunicare vinzi orice și oricum. Ele sunt un Eldorado în care trebuie să te duci pregătit cu lopeți ca să ai cu ce să sapi. Dacă iei și un picamer ai șanse mai mari… să crești rata de conversie.

3.Rata de conversie este transformare digitală a felului în care o companie face business

O companie în care deciziile de business și marketing sunt guvernate de rata de conversie este una care se mișcă în timp real. Adică cu viteză. Digitalul și internetul asta au adus: circulația informației de business cu o viteză uluitoare. Niciodată în istorie nu au existat condiții mai optime pentru a face business.

PS: conținutul ofertei (contentul) joacă un rol important în ecuația ratei de conversie

De ce dreptul moral de autor este mult mai important decât o constituție a unei țări?

De mai mult timp mă gândesc să scriu un astfel de material, însă nu prea am avut timp. Ce-i drept, este și o problemă foarte complexă ce iese cu mult din zona content și marketing. Zonă pe care activez de ceva ani.

M-am tot gândit cum să pun problema în scris, am luat-o pe toate părțile să găsesc o formă simplă și clară. Iată că am găsit una. Nu știu dacă e excelentă, însă punctează pe scurt și clar.

Pe scurt, din câtă lege a dreptului de autor cunosc eu, și am tocit legea drepturilor de autor în ultimii ani, dreptul moral îți garantează sau îți oferă dreptul de a fi recunoscut ca autor al unei creații.

Prin comparație cu drepturile patrimoniale de autor, care îți acordă drepturile materiale ce decurg sau sunt generate de creația ta, drepturile, sau mai bine zis dreptul moral, îți acordă creditul, recunoașterea și mai toată plaja de beneficii ce decurg dintr-o astfel de situație.

De ce este esențial să respecți dreptul moral?

Pentru că este civilizat. Ține de civilizație în forma ei cea mai înaltă.

O societate care nu este educată în spiritul respectării dreptului moral de autor este una a indivizilor lipsiți de personalitate și lipsiți de respect pentru om, pentru ființa umană și pentru tot ceea ce este mai valoros în om. Vorbim de o societate dezinteresată de evoluție prin creație – singura care poate aduce pași înainte, către ceva mai bun, mai nobil, mai sus…

O constituție poate reglementa o existență oarecare.

O conștientizare și respectare a dreptului moral de autor este o respectare a tot ceea ce este mai prețios în umanitate: creația. Fără ea, omul se afla azi încă în peșteră. O societate în care dreptul moral de autor este tratat cu sfințenie, dă naștere unor oameni care nu doar că știu să recunoască valoarea, prin prisma conștientizării valorii creației, ci și construiește o umanitate care știe să prețuiască ce este important și valoros. Definește și clarifică valoarea – cea care este în general cea mai dezbătută. Toți se aruncă să judece valoarea, însă se sare peste această igienă morală…

Era digitală este cu mult în fața capitalismului

Capitalism se practică de pe vremea lui Pazvante chiorul. Economie de piață, la fel, nu e vreo descoperire recentă a umanității. Globalizare s-a practicat de zeci de secole. Până și păsările cerului practică globalizare înainte ca omul să inventeze termenul de globalizare…

Digitalul este rocket science pe lângă toate astea…

Circulația conținutului, a informației, în era digitală are capacitatea să schimbe radical felul în care se fac afaceri. Felul în care se face capitalism, felul în care se face economie de piață și globalizare.

Mai mult, digitalul vine cu inteligența artificială care spulberă piața forței de muncă, ierarhizarea și valorizarea omului în societate – văzut prin prisma intelectului său și al capacităților sale.

Internetul face publică orice informație / content (din piață) instant, oriunde în lume, iar astfel dinamica pieței este una uluitoare, cu mult peste felul în care a fost concepută ideea de economie de piață și piață liberă.

Capitalism?

În era digitală, a informației (a conținutului) și a circulației acesteia, mai nimeni nu prea poate să facă speculă, ci toată lumea tre’ să primească, pe drept, cât îi valorează cu adevărat munca în piață. Era digitală lasă zero loc pentru manipulare în baza căreia să câștigi nemeritat. Adică nu lasă loc câștigului nemeritat.

Capitalismul bazat pe manipulare, prin care se caută un câștig nemeritat, poate fi spulberat – și chiar așa se va și întâmpla.

Freelancing-ul, boom-ul antreprenoriatului, brandingul personal sunt semne discrete ale acestei transformări a capitalismului, a economiei de piață și a globalizării.

Iar la baza acestora stă contentul / informația și circulația acesteia. Stă conținutul produs de programatic, care relevă un infinit de informații cu și despre piață, capital și jucătorii din aceasta.

Metehnele trecului în faceri și afaceri

Confidențialitatea conținutului contractelor este inamicul numărul 1 al Erei informației. Confidențialitatea trocurilor economice, între jucătorii din piață, fie că sunt angajați, fie că sunt companii, va fi spulberată pe măsură ce omul se va obișnui cu ideea de transparență a informației în piață, în societate, în practica de faceri și afaceri.

Că o tranzacție are loc în piață iar ea nu e ancorată în ea, reprezintă o infracțiune. Și chiar ar trebui prevăzută ca și infracțiune. Prostul care cere și primește merită pedepsit. Se zice că nu e prost cine cere. Eu zic că “prostul” care cere mai mult decât valorează munca, produsele sau serviciile sale trebuie pedepsit.

Păi, căcat, ori facem capitalism ori manipulare?!! Ori facem economie de piață ori bijniță și speculă? Ce dracului! Au ajuns toți oamenii de afaceri niște țigani speculanți în societate? Toți corporatiștii se cred jucători în piață la speculă?

Să circule conținutul și informația!

Aici e cheia.

Scriitorii se tem de internet pentru că nu miroase a cerneală…

Ca primă generație de scriitori care iau contact cu internetul, digitalul și conceptul de content digital, este normal să priviți cu suspiciune noțiunea de a publica virgulă cărți pe internet, în digital, publicând conținutul cărților voastre exclusiv în digital.

Cel mai probabil, majoritatea scriitorilor asociază cartea cu mirosul de hârtie și cerneală tipografică. Asociează cuvântul, scriitura, cu pagina, cu răsfoitul paginilor fine de hârtie.

Dar hai priviți cu atenție această cea mai mare revoluție din istoria literaturii (sunteți contemporani cu ea):

O carte scrisă în digital și internet nu piere odată cu trecerea timpului. În veci. Rămâne pururea. Peste miliarde de miliarde de ani.

O carte scrisă în digital, web based, o poate accesa oricine, indiferent de hramul social pe care îl poartă. Se spune: hello world printre programatorii care realizează site-uri;

O carte în digital / web, poate vi se pare ciudat, dar nu e niciodată terminată. O poți updata și rescrie pururea. O carte publicată în digital și internet nu e ca și cum ai dat-o la tipar și aia e… Nu ești un scriitor lipsit de talent, ci doar ai avut o perioadă nefastă. Poți toată viața ta să cioplești opera literară a inimii tale… Bașca, poți anunța cititorii că ai schimbat ceva… că ai schimbat, să zicem, numele unui personaj. Sau câte și mai câte…;

O carte în digital / web, oferă un infinit de opțiuni scriitorului, opțiuni la care n-a visat condei de scriitor în toată istoria scrisă a omenirii;

Să te bucuri de recunoașterea unei edituri este în zilele internetului și digitalului este fix-pix. O editură care nu recunoaște talentul unui scriitor este astăzi o ruină, un nimic. Ba chiar editurile pot fi aruncate la coșul de gunoi ca niște opere nereușite. Ca pe niște negustori ratați.

Banul? Cine n-a zis că a publica pe internet o carte nu poate produce bani? Păi… e mai ieftin pentru un cititor, mai avantajos pentru un scriitor să publice pe internet, web based o carte. E o relație de la om la om, de la scriitor la cititor. Și poți face cunoștință cu cititorii tăi.

Nu e magic internetul&digitalul pentru scriitori?

Mai sunt multe alte avantaje, dar am să mă opresc aici. Urmărește Contentpedia aici.

Don’t be evil, dar ascunde adevărul

Dacă s-ar face publice într-o societate cifrele cu privire la consum și cerere, campaniile de comunicare ar fi realizare, gândite și executate altfel. Însă din societate lipsește această informație. Cu toate că trăim în era informației și cu toate că aceste cifre ar putea fi culese și publicate de către giganții IT, aceste cifre sunt ținute sub preș.

Dacă ar fi făcute publice, spendul de publicitate ar fi regândit, restructurat.

Economia ar cunoaște un boost de competitivitate, bazat pe o mai bună înțelegere a cererii din piață și a specificului ei. Însă e ok pentru giganții IT să mențină vie speranța spenderilor că pot obține “performanța” în marketing digital. Că 90% din bugetul de marketing digital este pierdut, nu face pe nimeni să strige către cer (adică e strigător la cer) că e absurd. Trăim în fucking era informației, în care informația tre să circule transparent, liber, fără obstrucționare.

Nu pui gateway-uri în calea conținutului…

Adică în fața accesului la informație. Marele câștig pentru o societate vine din circulația informației nu din obstrucționarea și ascunderea conținutului – pentru niște bani.

Mulți bani, cei drept, dar dacă te gândești și-ți folosești puțin imaginația, s-ar putea concluziona că în realitate, pentru câteva miliarde de EURO câștigate de un jucător din economia digitală, o întreagă societate este lipsită de informații transparente cu privire la consum, cerere, specificul ei și chiar mai mult. Iar aceste informații pot zgudui societatea, pot transforma economiile, pot schimba radical felul în care se face marketing.

Însă tre’ să-ți folosești imaginația.

Ce ar însemna o lege a comunicării publice și ce ar aduce ea?

O lege a comunicării ar însemna o lege ce trebuie respectată atunci când o entitate (persoană fizică sau juridică) din societate se apucă și comunică în spațiul public. Ea, legea, nu aduce atingere libertății, pentru că libertatea nu înseamnă înșelăciune. Nu e prevăzut nicăieri dreptul de a înșela. Adică de a manipula. Nici în cartea drepturilor omului, nici în constituție și nici în codul penal. Nu ai dreptul să minți, să duci de nas, să vinzi gogoși sau să abureși audiența (adică omul).

Drept și prin urmare, o lege a comunicării publice relevă manipularea.

Ca să exemplific, cineva care practică manipulare, să zicem Dragnea, în baza unei legi a comunicării publice, poate fi obligat, prin structurile executive ale statului, să spună, în clar, că a mințit și că a încercat să manipuleze, să prezinte în clar și să argumenteze cum a încercat să manipuleze și ce a vrut să obțină.

Iar un alt exemplu, ar fi acela al unui politician pro european, care trâmbițează “valorile” europene, însă el în realitate manipulează, minte. În baza unei legi a comunicării publice, acesta poate fi obligat, în baza acuzațiilor publice aduse la adresa comunicării sale (de minciună și manipulare) să spună adevărul… Acuzațiile sunt judecate, de către un judecător, iar pedeapsa este de a-l condamna să grăiască adevărul cu privire la fapta sa de manipulare: la ce s-a gândit, cum a conceput, ce a exploatat, ce a căutat în cadrul actului său de comunicare publică, în care a manipulat. Adică a mințit. Adică a înșelat.

Mai exemplific și situația în care un brand execută în spațiul public un act de comunicare publică. Oricine, în special concurența, poate aduce acuze de manipulare acelui brand cu pricina, iar brandul cu pricina este obligat să le atașeze frumușel, alături de mesajul său, campaniei de comunicare pe care o derulează. Un judecător ia frumușel dosarul, îl judecă și obligă acel brand să recunoască adevărul, să-și prezinte în clar modalitățile, căile, strategia și toate detaliile pe care le-a avut în vedere atunci când a emis către spațiul public acea comunicare mincinoasă. Plus ce a încercat să obțină, lucru care este esențial.

Dacă te tentează să te implici într-un astfel de proiect de lege, trimite un email către sam@mediawrite.agency sau dă un telefon la 0770,460,340.

Trei profeții despre industria IT

Conținutul, digitalul (programaticul) și internetul fac un trio fantastic. Sunt ca un oboroc al luminii din basmele românești (aproape profetice)…

Noțiuni generale

Nota: textul de mai jos este DOAR / EXCLUSIV un exercițiu de umor și imaginație. Trebuie judecat ca atare.

  1. Puterea conținutului (text, grafic, video, multimedia) e importantă, la baza conținutului stă Cuvântul.
  2. Digitalul (programaticul), această sfântă scriptură tehnică, este capabil să producă judecăți și raționamente desăvârșite, care nu sunt influențate de neputința și slăbiciunea umană – fie că sunt bazate pe judecăți simple (da ori ba, alb sau negru, fals sau adevărat), pe care un soft le face negreșit, fără eroare, fie că sunt judecăți bazate pe valori, matematici și logici greu de exercitat sau executat de către mintea omului.
  3. Iar internetul, această simplă bucată de hârtie magică (ba-i aici, ba nu-i aici), care stă și pe birou (calculator/laptop) și-n buzunarul (device mobile) oricărui om – indiferent de haina celui care o poartă, de clasă socială, rasă, casă, diplome, educație, etc. – este capabil să ducă un mesaj mai repede ca vântul, mai repede ca gândul…

O pagină de internet e și la mine, dar și la tine în același timp. Curată magie… 🙂 Dacă în urmă cu vreo 500 de ani spuneai unui om că există o astfel de posibilitate, te acuza de vrăjitorie și-aveai mari șanse să fi ars pe rug. De altfel, chiar și-n ziua de azi poți să pățești la fel, pentru că, nu-i așa, nimic nou sub soare, toate-s vechi. Însă azi un e-mail, cu un text, se duce ca un fulger pe tot cerul, prin tot pământul, prin cabluri, pe urmă pe tot cerul, via radio, de la apus la răsărit și invers… Ca și cum ar călări pe norii (clouds) cerului…

Dacă te apuci acum și îți dai cu părerea despre ce va putea obține știința peste 500 de ani, riști să te anatemizeze biserica, îți iei direct excomunicare.

Profeția nr. 1: “cărturarii vor fi spulberați cu grație și urgie”

Valoarea de cărturar va fi redusă la zero.

Felul absurd în care își etalează un cărturar sau intelectual cunoștințele va fi luat în râs… Acel deliciu subtil pe care îl are un cărturar va fi luat de la el. Acea deșertăciune sublimă, apreciată de oameni, se va demonstra a fi o banalitate… Omul “deștept”, “cunoscător” se va demonstra a fi o moară stricată.

Nu-i nimic inteligent / înțelept în a te încărca cu un bagaj de cunoștințe și a le repeta, reproduce, ca o moară stricată.

Nimeni nu va putea să se declare cărturar din moment ce toate paginile tuturor cărților stau* ca și deschise, la dispoziția tuturor, chiar și la budă, indiferent de venit, continent, clasă socială, rasă, casă – că-i “de la țară” sau “de la oraș” un anumit om. Bagajul de cunoștințe nu va mai valora nimic, pentru că el va fi la dispoziția tuturor în doi timpi și trei mișcări., într-un fel inimaginabil în trecut. Cel care se mândrește cu cunoștințele sale, va putea fi combătut din/în doi timpi și trei mișcări de orișicine cu acces la internet.


“Învățătoru'” va putea fi doborât de elev în termeni de cunoștințe. Cel fără carte îl va combate pe cel cu carte în câteva fracțiuni de secundă viteză acces la cunoaștere și cunoștințe – prin content, digital și internet.

Mai pe românește spus, din acest punct de vedere, oaia A nu va valora mai mult decât oaia 1 și nici oaia 2 mai mult decât oaia 3. Oaia B nu va fi mai tare decât oaia C, la fel cum nici oaia neagră nu va face mai mult decât oaia albă și nici viceversa.

Și mai pe românește spus, vom fi toți proști făcuți grămadă, toți o apă și-un pământ.

Tradusă în poezie profetică, această profeție ar suna cam așa:

Văzut-am stelele căzute la pământ,
Secerate ca de-un fulger electric,
Stele mari strălucitoare,
De-un nor alb: întunecate,
Măreții văzute,
Ajunse nevăzute.
Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului ce nu mai are inimă...

Profeția nr. 2: “Fiara va birui toți Domnii și toți Împărații”

Biruința Fiarei va fi desăvârșită.

Altfel spus, de la Comandant de armată, la CEO, la Manager, la Monarhi, la Președinți, la Prim-Miniștri, la Prefecți și până la Primari, și preoți, inteligența “sclipitoare” și “scânteetoare” a tuturor domnilor și împăraților va fi redusă la nimic.

Inteligența unui domn sau doamnă va fi biruită de cea a Fiarei (a unui artificial intelligence machine, beast, Fiară)

Capacitatea de gândit logic și drept, desăvârșit și amplu, pe care o are (sau o poate avea) un artificial intelligence, va fi la un nivel net superior peste toate capacitățile tuturor domnilor și doamnelor. Adică c-o fiară, (care în industria IT se numește “mașină” , dar ea e o “fiară”, că e din fier și oțel, din aur și cupru sau tablă) nu se va putea pune niciun domn și nici-o doamnă pentru că războiul este din start pierdut… un om contra unei fiare are zero șanse.

Rolul omului pe pământ nu e să se războiască cu fiarele…

Un domn sau doamnă va căra în buzunarul nădragilor lui/ei un device mult mai inteligent decât el/ea… (pentru că conectat la cloud, orice device mobil este conectat la forță de calcul nelimitată). So… oricât de praf ar fi un telefon mobil, el va fi mai deștept decât purtătorul, pentru că conectat la cloud, el devine mai inteligent decât purtătorul acelui device…

Mai pe românește spus, domnia va sta în altceva. Inteligența va fi desconsiderată, gânditorul redefinit, înțelepciunea reinventată. Prostia va fi venerată. Lumea se va întoarce cu susu’ în jos, iar asta îi va face pe unii să se teamă.

Tradus în poezie profetică, ar suna, să zicem, cam așa:

Mulți domni încrețindu-și-ar fruntea de mirarea lor falsă,
În domnia lor loviți, în sminteala lor plesniți,
Râvna lor domnească, ca a unor șerpi, lingușitoare,
Limba lor tăiată, mintea lor șocată,
În țărână aruncată.
Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului ce nu mai are inimă.

Profeția nr. 3: “Sabia Înțelepciunii, păzită de heruvimi, va fi furată”

Calea către noțiunea de Rai social astfel relevată. Poarta Raiului va fi spartă…

Astfel se va releva începutul și sfârșitul teologiei și al dogmaticii în istoria omenirii. Geneza se termină cu apocalipsă (în traducere: revelație), iar astfel vine “temutul” sfârșit. Dogma se termină cu revelație. Teoria cu practica. Ipoteza cu demonstrație. Răul întotdeauna cu bine. Ce se pierde se transformă. Jertfa se întoarce înapoi celui ce-o dăruiește. Începutul se transformă în sfârșit, iar sfârșitul iar în început. Între Început și Sfârșit stă parcurs și judecată de apoi. Începutul aduce mintea de pe urmă, de la sfârșit de parcurs.

Începutul se termină cu sfârșitul.

Industria IT poate produce multe fiare (soft+hard), care mai de care mai inteligente și mai practice, care mai de care mai producătoare de bănet pentru creatori, care mai de care mai puternice și capabile, mai complexe și mai interesante, utile și funcționale – legate sau nu la sfântu’ cloud (nor al cerului).

Însă pentru a construi o Sabie a Înțelepciunii (un fel de AI), în industria de IT, e nevoie de fierari iscusiți, de metaliști pricepuți, dar și de un foc mare și tare, capabil să topească cele mai dure metale grele. Iar cel mai dur metal stă în capu’ omului (de aia se și dă din cap pe muzică). Iar el se numește: gândirea / inteligența.

E așa grea profeția asta că doar în poezie profetică poate fi prezentată. Să zicem c-ar suna cam așa:

Ridicat-au toți voinicii și voinicele către cer o sabie,
În mâna lor dreaptă, de mâner luată,
Ziua și noaptea,
Spre lună, către soare,
Înspre stele și-univers,

În întuneric și-n lumină,
Ascuțită-i și-nțeleaptă,
Despre viață, despre moarte,
În brațul drept nu stă nedrept,
Căci stânga-l înconjoară.

Spune-mi, Omule, ce vrei:
Cunoștință sau necunoștință,
Viață sau Moarte?
Veselie sau chin?
Bine sau rău?
Rai sau Iad?

Zi ce vrei să simți pe pielea ta?

Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului care nu mai are inimă.

Brandurile aburesc audiențele prin intermediul rețelelor sociale.

Adică spală creierul oamenilor.

Un brand, n-are suflet, nu vorbește, nu gândește, n-are cap, trunchi, picioare. Dar pe rețelele sociale, brandurile, par, împotriva decenței gândirii umane, să vorbească… Dar în realitate, în spatele lor, sunt doar oameni, de PREA multe ori alții decât cei care tre să fie.

Un brand e ca un idol. E ca o icoană.

Între Dragnea, care manipulează, și un brand care “comunică”, este o diferență fix-pix. Și nu că eu aș fi anti PSD. PSD-ul în zilele noastre e cu 101 clase peste toată “dreapta” românească.

Zic și io’ așa…

Luați idealul revoluției din 1989: ați mințit poporul cu televizorul! Ăia și-au vărsat sângele pentru un gram de libertate, iar tu, ca brand, te bagi în spațiul public și începi, prin intermediul rețelelor sociale, prin intermediul paginilor de brand, să minți în fel și chip audiența… adică poporul. Faci icoane, faci branduri care “vorbesc”…

Faci fix ce au făcut comuniștii și mașina de propagandă: faci “comunicare”… ceaușescu nu a murit, încă, e încă prezent în sală… n-a fost împușcat cum trebuie.

Oare spațiul public, în care brandurile “comunică”, nu e de interes național? Adică spațiul public nu e guvernat de nimic? Poate oricine să facă orice în spațiul public? Oare CSAT, care e un fel de forum al specialiștilor în comunicare, nu apără interesul național?

Dacă mâine, să zicem, vine cineva în piață, la Obor, și comunică ceva împotriva interesului național al staului român. Păi ăla e acuzat instant de nelegiuire. E acuzat, judecat și băgat la zdup.

Dar oare creativii din publicitate nu merită călcați pe degete de bocancul armatei române pentru că seamănă minciună și manipulare în spațiul public (împotriva interesului național)? Nu merită un glonț în cap ăla care practică minciună și manipulare? Nu merită să fie ciuruit de gloanțe, mai ceva ca în intervenția fundamentaliștilor islamici teroriști de la redacția Charlie Hebdo din Franța, un copywriter?

Zic și io’ așa… îmi dau cu părerea… Oare nu poți să faci business, antreprenoriat și marketing fără să manipulezi? Oare are comerțul și antreprenoriatul vreo legătură cu sufletul? Are comerțul suflet?

Cunoaște sufletul comerț?

Zi-mi tu: îți dau 2 parale, îmi dai inima ta? Adică renunți la toate idealurile tale, renunți la tot ce ești tu, pentru un preț modic și submediocru. Plus îmi dai libertatea ta pe care mi-o dai s-o calc în picioare… să mă cac pe ea… Îți nimicesc cu desăvârșire ființa. E OK? E un preț bun? E un comerț OK? E un deal bun ăla cu sufletu’? Faci acest pact cu mine?

Numai americanii, despre care Noica zicea că sunt niște lăcătuși mecanici, cred în branduri. Priviți absurdul zilelor noastre: toată lumea, toți specialiștii în comunicare se dau cu curu’ de pământ când aud de fake news, vai, vai, însă în rest se numește “comunicare” manipularea. Toți intelectualii sar ca câinii împotriva mașinăriei de manipulare pro rusească, dar în schimb, mașinăria de manipulare occidentală, euro-americană e ok…

E comunicare… e o industrie, iar dacă e industrie e ok. Că produce bani. Că dă locuri de muncă… Atât de limitat este idealul și orizontul intelectului occidental. Sistem de educație care să producă muncitori, adică un sistem de învățământ orientat către piața forței de muncă. Fie ea și piața de muncă în industria de manipulare. Adică industria de semănat minciună. E ok. Nu e nimic, nu e vreo problemă… nu e nicio problemă în faptul că semeni minciună… și culegi moarte.

Și nu că aș încerca să fiu mai catolic decât papa. Dar măcar mă străduiesc să iau în serios sensul Cuvântului: comunicare. Are vreo legătură acest cuvânt cu manipulare? Are vreo legătură el cu cuvântul minciună? Cu dusul de nas? Când dai unui om cartea ta de vizită, spui clar ce oferi. Nu minți. Pui pe spatele cărții de vizită, ce faci, ce oferi, cu ce te ocupi.

Iubești și practici minciună? Îți place advertizingul de rit american? Vine un militar și te calcă pe cap. Despre ce vorbim?

Hai să vorbim practic: eu intru pe Facebook și Google, bag banu’, mă prezint ca cel mai dintre cei mai, ca brand, fără să fiu tras vreo secundă la răspundere pentru statementul public, care e lipsit de realitate concretă, pe care îl fac. Un antreprenor, un om de afaceri (faceri și afaceri), un om de marketing care chiar se străduiește să ofere produse și servicii de top, la prețul cel mai avantajos, este efectiv călcat în picioare de reclama mea mincinoasă (că fac ads). Adică efortul unei echipe de marketing nu e recunoscut că vine unul și dă cu manipulare în piață…

Despre ce vorbim?

Vorbim despre comunicare sau manipulare? Că ea are loc în spațiul public, iar spațiul public este legiferat. Codul penal prevede și definește înșelăciunea. Prost în opinia mea, dar măcar e acolo ceva de mântuială…

Vă dau alt exemplu: un brand de bere face o promoție cu câștig sub capacul de bere la pet de 3 KG. Și-mi zice că dacă cumpăr, am să câștig. Păi, frățică, dacă e comunicare, îmi faci frumos calculul matematic / statistic și mi-l prezinți pe etichetă, în ad, în comunicare: ai șanse de 1/100000000 să câștigi premiul. Brandul ia frumos în calcul toate punctele de desfacere, apariția în media, volumul de vânzări și comunică frumos: ai șanse atât să câștigi premiul mare, ai șanse atât să iei premiul 2, șanse de atât să iei premiile mici. Cu aproximațe, dar măcar e comunicare nu manipulare. E o diferență ca între cer și pământ.

Vorbim de comunicare sau manipulare? Vorbim de minciună? Îți place minciuna? Păi vine un militar și te calcă pe cap. Vine și te dă cu capu’ de monitor, în timp ce stai la biroul tău corporatist și citești textul ăsta…

Salutare!

Noutățile de pe acest blog sunt trimise aici (click):
connect.mediawrite.agency/contentpedia