Acest articol face parte din campania AM DA (Am Drept Autor) ce își propune să modifice Legea dreptului de autor din România. Campania este parte a proiectului Drept Autor (DA) by (semnat de) Mediawrite (prima agenție de content digital din România, agenția de content singulară prin abordare).
În acest articol voi încerca să tratez strict problema principiilor dreptului de autor, în scandalul public cu privire la faptul că agenția de PR Mcann a derulat o campanie în baza unui contract drepturi autor cu Adrian Câciu pentru compania Huawei.
Și voi evidenția derapajul, sub forma unui threesome, gangbang, de la legislația dreptului de autor, comis de client, agenție și autor. În cazul de față un politician.
Mediawrite este prima agenție de content digital din România, iar inițiativa de a schimba Legea dreptului de autor se datorează faptului că industria de content marketing din România este grav afectată de calitatea slabă a conținutului Legii dreptului de autor din România.
McCann PR a intrat sau s-a poziționat în digital pe piața de content marketing în urmă cu câțiva ani, 2015-2020 cu poziționarea, sloganul și unique selling proposition de genul: content marketing lead by PR sau PR lead by content marketing. Nu-mi mai aduc aminte exact headline-ul de poziționare și detaliile acelei lansări, precum și alte afirmații făcute la data respectivă cu privire la content marketing și cum agenția venea pe această piață specifică a content marketing în digital. Și, fiind din această industrie, mi-am zis că este super-duper că o agenție de PR intră pe această piață și crește notorietatea acestei tactici și practici de comunicare în digital. Adică pe cea a content marketingului.
Am tot respectul pentru managerul agenției Imola Zoltan – Owner – MCCANNPR, cred că după lansarea acelui headline content marketing lead by PR, am citit tone de texte ale echipei sau ale campaniilor acestei agenții sau ale managerului acestei agenții.
Dar, revenind, plecând de la această premiză, a unei agenții care se vinde (s-a vândut) public ca fiind o agenție – care recent și-a schimbat poziționarea – de pe piața ce oferă acțiuni de content marketing în digital, apare scandalul că un politician, pe nume Adrian Câciu, a publicat articole în presă fără să fie marcate corespunzător, cu (P) de la articol sponsorizat, articol a cărui apariție a fost plătită, articol a cărui apariție este sponsorizată, etc. Care e o chestie relativă – chiar nu înțeleg de ce se agită jurnaliștii în jurul acestei stări de fapt, când în culise știm toți jocurile industriei de media din România.
Dar eu punctez pe principiile dreptului de autor.
Adică punctez pe scandalul violului principiilor dreptului de autor, în contextul în care autorul, adică un politician pe nume Adrian Câciu, a fost angrenat de McCann PR într-o campanie a Huawei, în baza căruia a fost remunerat printr-un contract drepturi de autor.
Ce creație, operă sau capodoperă, a creat un ministru de finanțe?..
Să presupunem că Adrian Câciu, fost sau actual ministru de finanțe, citește acest articol și, fiind evident finanțist, înțelege foarte bine breșele de securitate ale Legii dreptului de autor și pârghiile financiare ale câștigurilor în baza activităților de creație și interpretare artistică. Cu siguranță, ca om de finanțe, știe foarte bine că Legea dreptului de autor este în România o veritabilă tehnică infracțională pentru unii în sensul acoperirii unor venituri ce nu pot fi încadrate fiscal, moral și operațional în ale cadre contractuale.
Fiscalitatea pe activitățile economice ce intră sub sfera legislației dreptului de autor a suferit în ultimii 10 ani cred că zeci de modificări. Chiar și cea mai recentă ordonanță vine pentru a nu știu câta oară să schimbe regulile fiscalizării industriei creative. Industrie din care vine și agenția de content singulară prin abordare, prima agenție de content digital din România, agenție / start-up pe care l-am înființat și pe care îl conduc.
Și, practic, știind foarte bine ce înseamnă content marketing și principiile dreptului de autor, start-up-ul pe care îl conduc este un operator economic cu domeniul de activitate creația și interpretarea artistică, adică creativitatea, am sesizat acest gang-bang la adresa Legii dreptului de autor din România, în sensul în care un politician a fost plătit pentru o activitate de creație. Sună logic ca un contract de drepturi de autor să consemenze legal creația, cedarea și termenii cedării drepturilor de autor, precum și remunerația aferentă.
Nu voi vorbi despre standardele de creativitate care consider că sunt atât de necesare în industria de comunicare, creativitate, PR, publicitate din România. În acest sens, dacă ai o agenție, aici poți adopta o serie de best-practices care să ridice standardele tale, ale pieței, ale clienților în această industrie a creației.
Că, practic, un contract drepturi de autor are un rol foarte bine definit, chiar și în această legislație relativ deficitară ca să nu îi spun altfel. Pentru că practic, având o legislație deficitară și un întreg cadru legal prost pentru creativitate, avem pe de-o parte un paradis pentru paraândărături / mite / spălare de bani și pe de alta avem o industrie a creativității lipsită de standardele specifice acestei nobile profesii care este creativitate.
Ministrul de finanțe din România, consider, a dat un tun în baza Legii dreptului de autor în campania de comunicare McCann PR a Huawei
Pentru că, practic, dacă ne raportăm la respectarea legislației dreptului de autor, cu siguranță un ministru de finanțe este, în același timp, și artist… și suflet de contabil.
Asta intuiesc că a determinat agenția McCann PR să îl contracteze pe contabilul cu suflet de creator de content marketing, adică pe Adrian Câciu, pentru a cesiona, adică a prelua de la acesta o serie de opere și capodopere în termeni de creație content marketing, creații pe care să le folosească în cadrul campaniei Huawei, ca parte a efortului lor de a combate o serie de embargouri impuse în baza suspiciunilor cu privire la activități de spionaj prin intermediul echipamentelor sau al tehnologiilor lor. Mă rog, poveste lungă.
Dar, practic, pentru a combate suspiciunile de spionaj, prin extensie, gigantul IT Huawei a comandat, ordonat, solicitat și, evident, cesionat (adică a intrat în posesia) unor creații ce au fost, teoretic, preluate de la un contabil cu suflet de artist / creator. Sau de la un creativ cu suflet de ministru de finanțe, aici referindu-mă la Adrian Câciu, care, așa cum scrie presa și așa cum a și confirmat în cadrul unei emisiuni, a fost implicat în această activitate de creație pentru a combate suspiciunile și, de asemenea, pentru a favoriza o legislație în zona telecomunicațiilor care să fie în favoarea brandului Huawei.
Fără creativitatea domnului Adrian Câciu această campanie de publicitate nu și-ar fi putut atinge obiectivele specifice industriei de content marketing sau PR. Depinde cum ne raportăm la poziționarea agenției McCann PR.
Iar creativitatea acestui autor, așa cum scrie presa în acest scandal, a fost contractată printr-un contract drepturi autor, care a ordonat, preluat și în teorie a cedat mai departe operele – de content marketing așa cum sunt definite de legea dreptului de autor, materialele publicitare.
45.000 lei un contract content marketing VS 14.000 lei salariu de Ministru de Finanțe
În baza Legii dreptului de autor, Adrian Câciu a câștigat de 3 ori mai mult ca și content marketer decât a câștigat ca Ministru de Finanțe, în România anului domnului 2022…
Păi, dacă Adrian Câciu vrea să se facă content marketeer, mă pot face eu ministru de finanțe. De ce mai ocupă funcția de Ministru de Finanțe, devreme ce în baza Legii dreptului de autor, ca și creator de conținut, creator de content marketing câștigă de trei ori mai mult, de ce mai stă ministru de finanțe? Se poate angaja la agenția McCann PR, ca Head of Content Marketing și din această poziție poate pune la dispoziția Huawei creațiile sale, unicate, de o creativitate ieșită din tiparele trendurilor, capabile să elimine suspiciunile cu privire la tehnologiile sale sau prin intermediul creațiilor sale literare să performeze
Pentru că, practic, ca autor, conform legislației în vigoare câștigă mai mult decât ministru. Și, practic, nici măcar nu trebuie să se mai facă politician, ca să ajungă ministru, ci poate să se reorienteze către industria de creativitate din România, pe zona de content marketing în digital.
Hai să schimbăm Legea dreptului de autor, vino în grupul de inițiativă Creative Standard
La modul general, întreaga industrie a comunicării / creativității (digital, PR, publicitate, creativitate, copyright, etc) ar trebui să aibă un cadrul legal propice, favorabil, eficient, benefic, etc. Ca în orice industrie, de altfel, sunt necesare cadre legale propice performanței. Însă creativitatea este un domeniu unic. Este o activitate nobilă și totalmente diferită în sinea ei.
Și, practic, neavând o lege decentă a dreptului de autor, apar picanterii precum cea explicat în acest gang-bang, threesome, viol al legislației dreptului de autor.
Pentru că genul de activități precum sunt cele semnalate de mine în această postare, adică o companie dă un brief către o agenție, agenția selectează un vector de imagine sau o persoană publică care în baza unui onorariu își prezintă susținerea față de compania care a dat brief-ul, nu au nicio legătură cu legea dreptului de autor.
Contractul drepturi autor semnat între McCann PR și Adrian Câciu este, de principiu, lovit de nulitate juridică prin prevederile Legii dreptului de autor.
Permiteți-mi să fiu sceptic cu privire la creațiile literare ale influencerului Adrian Câciu în cadrul campaniei care a generat un scandal public, iar pe de alta să fiu rezervat cu privire la prestarea, efectivă, a unor activități specifice creației și al interpretării artistice.
Acest gen de activități precum uite banu’, uite ce ai de spus, sunt activități, sunt, fără nicio rezervă o spun, mită. Sau șpagă. Sau paraândărături sau corupere de ceva în vederea obținerii de beneficii, în cazul de față vorbim de o miză imensă pentru o companie din IT / tehnologie, care ar obține beneficii relativ necuvenite sau ar obține aceste venituri într-un mod fraudulos.
Oricât de departe ne-am duce în a judeca o astfel de piață și industrie, ea nu are nicio legătură cu creația, cu creativitatea, cu Legea dreptului de autor, mai mult sau mai puțin și nici cu industria de creativitate, creație, content marketing, PR sau publicitate.
Este o activitate de a da șpițen. Mită.
Activitate de lobby, cum englezește este acceptat ca un bijnis az usual, dar care nu are nicio legătură cu Creația. Creația, inovația, creativitatea ca activitate este o profesie nobilă, iar o agenție din această industrie nu se ocupă cu așa ceva. Este împotriva normelor profesiei, este împotriva best practice, este împotriva profesionalismului industriei creației și nu face nimic altceva decât să coboare standardele creației la un nivel inferior.
Pentru că dacă ne referim la performanță în creativitate și, la modul general, în Creație primul criteriu este originalitatea. Însă Legea dreptului de autor, notorietatea, conștientizarea muncii creative, întreaga profesie a autorului este redusă în industria de publicitate / creativitate la festivaluri în care sunt prezentate tendințe… Ceea ce e împotriva logicii, dacă treci în revistă evenimentele dedicate creativității, publicitate, PR, etc nu vei găsi, așa cum este de fapt obligatoriu, o jurizare și evaluare a originalității, care este criteriul de bază al industriei.
Deci, practic, industria creativității în România este fie este una dării de mită, fie una a tendințelor (tiparelor), fie una a spălării de bani (mascării veniturilor) în baza breșelor de securitate și a pârghiilor de eludare a fiscalității, așa cum, în cazul campaniei de față a fost folosită de un ministru de finanțe.
Inițiativa AM DA are ca obiectiv, ca o scurtă paranteză, și stabilirea unui nivel de taxare zero la sută pe toate contractele de drepturi de autor, în România. Problema este că acele contracte trebuie să fie efectiv unele care să producă originalitate, să aibă subiect și predicat creativitatea, creația, inovația.
10.000 EURO / contract drepturi autor pentru câteva texte… scrise de un politician
Mita încasată de ministrul de finanțe Adrian Câciu prin agenția de plasare mite McCann PR în baza unui contract în baza Legii dreptului de autor nu are nicio legătură cu content marketing și creativitate, dacă este să mă întorc la acel slogan / unique selling proposition sau poziționare: content marketing lead by PR sau PR lead by content marketing.
10.000 EURO nu câștigă nici Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Radu Paraschivescu, Maia Morgenstern, Ana Blandiana, Horia-Roman Patapievici, Herta Müller – dacă le pui veniturile din scris la grămadă, nu câștigă cât câștigă un ministru de finanțe cu suflet de artist, precum este sau s-a dovedit a fi în viziunea McCann PR Adrian Câciu. Printre aceștia aflându-se chiar cel puțin un laureat la Premiul Nobel pentru literatură
Samuel Caraliu-Durlea – poet, founder & manager agenție, meloman punk-rock, tată de fată, entuziast content marketing & management / digital tech.
Adică… mă întorc iarăși la Legea dreptului de autor și la inițiativa agenției de creație content marketing Mediawrite, de a crea conținutul scris al noii legi a dreptului de autor din România. Lege care să scoată în afara legii, cum se spune, activitățile de mită către politicieni sau influenceri și care să scoată, evidențieze, valorifice la modul general creația.
Nu vorbesc doar de standardele industriei și de criteriul originalității, ci vorbesc la modul general la întregul ansamblu și rol social al tuturor activităților de creație, creativitate, inovație și cadrul legal care să schimbe și să valorifice această nobilă profesie.
Iar acest lucru începe cu o nouă Lege a dreptului de autor.
Din experiența mea de agenție / start-up, mi-am dat seama că pur și simplu nu ai cum să profesezi sau să faci business în spiritul performanței sau, nu știu cum să îi zic, în spiritul specific creativității la nivel social. Adică, originalitatea este o marfă rară, foarte prețioasă, care necesită în primul rând un cadru legal, necesită resurse considerabile și o mai bună notorietate și conștientizare a … hai să îi zicem fenomen.
Care, iarăși mă întorc la exemplul violului la adresa Dreptului de autor, nu are cum să fie încadrat fiscalicește în baza unei activități de creație, mai ales dacă vine din partea unui ministru de finanțe, fost sau actual, care, evident, se pricepe să eludeze regimul fiscal și să folosească poziția de demnitar public fără nicio jenă, ba chiar recunoscându-și public mita încasată, consider eu, susținând că este adevărat că a încasat bani în baza unui contract drepturi de autor pentru a susține în campania de comunicare deculpabilizarea companiei Huawei în fața acuzațiilor de spionaj și de a obține un curent de opinie favorabil creației unei legislații care să fie în favoarea companiei mai sus amintite.
În altă ordine de idei, Mediawrite, ca agenție de creație content & marketing, chiar invită pe această cale, sper ca, doamne ajută, acestă postare să ajungă la ministrul de finanțe sau alți politicieni: dacă vreți conținut legislativ, nu ezitați să apelați la o agenție care cu creația se ocupă. O agenție singulară prin abordare, evident, cum este Mediawrite.
Revenind, dacă ești implicat în industriile creative, dacă ai o agenție de content, de copywriting, de marketing digital, de publicitate, de PR, de oricare altă activitate specifică domeniului creativității și al comunicării, te invit în cadrul comunității Creative Standard Group pentru a modifica cadrul legal în baza căruia funcționează industria.
Nu te invit în acest grup să te învăț eu ce e aia creativitate…
Te invit în cadrul unei counități care, printre altele, să producă noua lege a dreptului de autor, să obțină nivel de taxare zero pe zona creativității, să crească notorietatea fenomenului creativității în rândul reprezentanților companiilor astfel încât întraga industrie să se bucure de un nivel și standard de finanțare mult mai generos, în acord cu ridicarea standardelor specifice acestei profesii.
Adică, să scoată în afara legii darea de mită în baza contractelor de drepturi autor, să elimine bug-urile legislative care permit nenumărate eludări de taxe în baza contractelor drepturi de autor, precum și multe altele.
Aici poți afla mai multe
