Directorii de marketing și comunicare sunt vinovați pentru dezastrul provocat de război (Ucraina, Rusia, etc)

Independența industriei de media este o aberație în momentul de față, în stadiul curent de dezvoltare a internetului. Un singur jurnalist din România dacă zice că Jelekensky nu are dreptul să cheme la războiu, este considerat extremist. Iar brandurile nu vor să fie extremiste. Se tem de accidentele de imagine, care pot aduce prejudicii materiale.

Dar, investesc în publicitate digitală, în comunicare, care ajunge în buzunarele jurnaliștilor.

Iar jurnaliștii sunt obligați să producă conținut care să nu fie extremist. Dar, cel mai bizar lucru al internetului, din ultimii 20, să zicem din ultimii 10 ani, este că războiul este general acceptat de directorii de marketing și comunicare.

Directorii de marketing nu vor să investească în content pentru pace

Ar însemna că ar trimite brandurile în zona de extremism. Și, practic, nefiind finanțare pentru a executa public specimene precum nemul lui de jidan Jeleksnsky din Ucraina, care pur și provoacă daune de vieți omenești, materiale, distruge afaceri, distruge vieți, branduri, ce mai… un dezastru total.

Dar nu există finanțare din partea managerilor de marketing și comunicare, curajoși, care să se expime, cât se poate de normal: noi ca brand, ca companie, suntem împotriva războiului și finanțăm acele proiecte curajoase care să taxe așa cum trebuie orice debil mintal de pe scena politică care în imaginația lui crede că are dreptul să ucidă, cumva să zică militarilor să meargă la război.

Și, practic, cercul vicios al suferinței, stă în mâinile directorilor de marketing.

Pentru că media, industria de media, cea care modelează societatea, scena publică, nu are acea

Business as usual, marketing fail, din cauza fricii directorilor de marketing

Frica ce guvernează în mod evident managementul de top al companiilor și frica de a asuma pe scena publică ca și companie o poziție fermă cu coloană vertebrală de CSR, în sensul conamnării războiului și în speță specimenelor precum Jidanksy, jidan jegos – uite că încerc eu să vă dau puțin curaj să spuneți unui nemernic pe nume.

Cumva presa și formatorii de opinie au probleme de mandibulă și pronunție.

Că, practic, de aici vine și cercul vicios al morții, al războiului. Să ceri unui jurnalist să spună jidanului jegos de Jelekensky că nu are el voie și niciun politician nu are voie să îndrăznească să zică cine, încotro și pentru ce se pleacă la război.

Dar jurnaliștii au fost învățați în școlile de media că a ucide e un drept de sine dat al politicienilor

Pfu! Ai câștigat nu știu câte voturi? OK! Acum ai dreptul să ucizi. Partea cea mai amuzantă în legătură cu conflictul armat din Ucraina, este că un jidan jegos, că mi-o cere morala să spun lucrurilor pe nume, a obținut voturi prin figura de stil comediantă și a ajuns președinte democratic ales.

OK, iar ca final macabru al comediei mediatice, jurnaliștii, atât din Ucraina, cât și la nivel internațional, i-au permis acestuia și l-au taxat cum trebuie din prima clipă în care, în comedia din capul lui, a considerat că el are dreptul să ucidă.

Media este controlată de bugetele de marketing ale companiilor. Jurnaliștii din asta trăiesc.

Ironia divină a războiului din Ucraina, este că directorii de marketing, brand, antreprenorii, etc, și-au finanțat propria condamnare și distrugere a propriilor business-uri.

Strict prin prisma faptului că directorii de marketing, antpreprenorii, etc, finanțează o industrie de media, care modelează societatea, în așa fel încât războiul este normal. Dreptul de a ucide le este rezervat politicienilor. Cu toate că nu l-au obținut niciodată.

Dar, ca o concluzie, totul pleacă de la cei care finanțează proiecte editoriale în care profesează jurnaliști care nu trag semnalele de alarmă și nu taxează cu vehemență orice individ de politician care își imaginează că are dreptul să ucidă.

Pentru că în acest fel, producția de conținut lipsit de calitate, nu face nimic altceva decât să distrugă afaceri. Dacă ne gândim la dezastrul din mediul de business din Ucraina, din Rusia, dar și din alte părți din lume, se datorează faptului că managerii de marketing au investit bugete în acele spații media care le-au oferit speciilor precum Jelekensky, dreptul să ucidă nestingherit.

Și, practic, directorii de marketing și-au semnat sentința de faliment…