Trăim cea mai mare revoluție din istoria literaturii

Iar natura acestei revoluții este pe cât de simplă, pe atât de profundă și complicată. Ar trebui să ne bucurăm că suntem „contemporanii” unei borne, în această istorie a literelor, atât de mare încât o să fie văzută de la secole poate chiar milenii distanță în viitor.

Literatura, înțeleasă ca o cultură și disciplină a însemnelor, a dat naștere domeniului IT. Termenul de IT, conform Wikipedia, a apărut în 1958. Tehnologia informației n-ar fi putut exista dacă n-ar fi existat literatura. Un limbaj de programare este o formă de literatură de specialitate. Tot ceea ce a produs IT-ul în ultimul secol se datorează în mare parte puterii pe care o are literatura, această cultură și disciplină a însemnelor. Iar IT-ul în ultimul secol a produs niște chestii absolut uimitoare uluitoare…

Dacă judecăm în sensul strict, literatura stă la baza tuturor științelor. Îți poți imagina matematica, electronica sau fizica fără a avea însemnele și simbolurile care prezintă, explică și comunică aspecte ce țin de aceste domenii?

Codul Morse – bazat pe linie și punct – e o mică parte din puterea pe care o are literatura.

Ce este atât de revoluționar în această revoluție a literaturii?

Cred că natura, aspectul și lucrul cel mai revoluționar în această revoluție este acela al accesului la literatură. Pe cât de simplu, pe atât de complicat și profund este impactul. Nu există în istorie vreo revoluție asemănătoare din acest punct de vedere.

Ceea ce s-a întâmplat de la apariția internetului ar trebui să intre cu grație în istoria literaturii pentru acest lucru banal al accesului la ea – la literatură.

În istorie, oricine a putut să pună pe ceva „o bucată” de literatură. Pe peretele unei peșteri, pe piele de animal, pe pereții unei construcții, pe o bucată de lemn, pe o bucată de hârtie, etc. Din acest motiv, în ultimul secol nu putem nota că s-a întâmplat ceva revoluționar din acest punct de vedere. În schimb, din punctul de vedere al accesului, chiar s-a întâmplat ceva notabil.

Dacă „o bucată” de literatură așternută pe ceva, în trecut, dispărea odată cu trecerea timpului, acum aceeași „bucată” de literatură are toate șansele să nu dispară odată cu trecerea timpului. Bă… să rămână pentru mii, zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de ani. Și asta nu oricum: ci mereu accesibilă tuturor. Deci, orice „bucată de literatură” este sau poate fi disponibilă oricui, oricând, pentru totdeauna. Și asta nu oricum: folosind instrumente și opțiuni la care oamenii în trecut nici măcar nu visau.

În opinia mea, o astfel de chestie, un astfel de fenomen poate da naștere premiselor unei revoluții cu mult peste toate revoluțiile pe care le-a adus sau la care a participat literatura în istorie – prin diversele sale curente, forme, tendințe, subiecte, etc.

Prin simplul fapt al accesului la literatură, trăim fie începutul celei mai mari revoluții din istoria literaturii, fie trăim cea mai mare revoluție a acesteia.

N-am văzut, n-am auzit până acum vreo analiză sau vreun studiu de specialitate cu privire la stilisitca literaturii publicate pe internet. Este IMPOSIBIL să nu fi adus nimic nou această literatură „ordinară”, care nu s-a bucurat încă de „privilegiul” de a fi printată între niște coperți…

Sau n-am văzut vreun scriitor care să zică: pentru cartea mea, că sunt un autor talentat, voi folosi opțiunile oferite de HTML 5, javascript, php, links, etc doar ca să ofer cititorului o experiență deosebită (user experience) atunci când acesta va răsfoi paginile cărții mele.

Transformare digitală, inteligență artificială, internet of things – toate au la bază accesul la „bucăți” de literatură. Un ERP managiuiește „bucăți” de literatură ce prezintă informații „diverse” dintr-o uzină. Un CRM la fel. Inteligența artificială, orice ar face ea, tre’ să prezinte o „bucată” de literatură inteligibilă pentru om: fie ea o cifră, un indicator, un însemn, o afirmație, o valoare, un output, etc.

Zero și unu, înainte de a fi cifre, sunt parte din literatură.

La baza digitalului stă 1 și 0, iar dacă digitalul revoluționează în aceste zile societatea, mai mult ca sigur tot literatura o face…

Și asta judecând strict dpdv acces.