Conținutul, digitalul (programaticul) și internetul fac un trio fantastic. Sunt ca un oboroc al luminii din basmele românești (aproape profetice)…

Noțiuni generale

Nota: textul de mai jos este DOAR / EXCLUSIV un exercițiu de umor și imaginație. Trebuie judecat ca atare.

  1. Puterea conținutului (text, grafic, video, multimedia) e importantă, la baza conținutului stă Cuvântul.
  2. Digitalul (programaticul), această sfântă scriptură tehnică, este capabil să producă judecăți și raționamente desăvârșite, care nu sunt influențate de neputința și slăbiciunea umană – fie că sunt bazate pe judecăți simple (da ori ba, alb sau negru, fals sau adevărat), pe care un soft le face negreșit, fără eroare, fie că sunt judecăți bazate pe valori, matematici și logici greu de exercitat sau executat de către mintea omului.
  3. Iar internetul, această simplă bucată de hârtie magică (ba-i aici, ba nu-i aici), care stă și pe birou (calculator/laptop) și-n buzunarul (device mobile) oricărui om – indiferent de haina celui care o poartă, de clasă socială, rasă, casă, diplome, educație, etc. – este capabil să ducă un mesaj mai repede ca vântul, mai repede ca gândul…

O pagină de internet e și la mine, dar și la tine în același timp. Curată magie… 🙂 Dacă în urmă cu vreo 500 de ani spuneai unui om că există o astfel de posibilitate, te acuza de vrăjitorie și-aveai mari șanse să fi ars pe rug. De altfel, chiar și-n ziua de azi poți să pățești la fel, pentru că, nu-i așa, nimic nou sub soare, toate-s vechi. Însă azi un e-mail, cu un text, se duce ca un fulger pe tot cerul, prin tot pământul, prin cabluri, pe urmă pe tot cerul, via radio, de la apus la răsărit și invers… Ca și cum ar călări pe norii (clouds) cerului…

Dacă te apuci acum și îți dai cu părerea despre ce va putea obține știința peste 500 de ani, riști să te anatemizeze biserica, îți iei direct excomunicare.

Profeția nr. 1: “cărturarii vor fi spulberați cu grație și urgie”

Valoarea de cărturar va fi redusă la zero.

Felul absurd în care își etalează un cărturar sau intelectual cunoștințele va fi luat în râs… Acel deliciu subtil pe care îl are un cărturar va fi luat de la el. Acea deșertăciune sublimă, apreciată de oameni, se va demonstra a fi o banalitate… Omul “deștept”, “cunoscător” se va demonstra a fi o moară stricată.

Nu-i nimic inteligent / înțelept în a te încărca cu un bagaj de cunoștințe și a le repeta, reproduce, ca o moară stricată.

Nimeni nu va putea să se declare cărturar din moment ce toate paginile tuturor cărților stau* ca și deschise, la dispoziția tuturor, chiar și la budă, indiferent de venit, continent, clasă socială, rasă, casă – că-i “de la țară” sau “de la oraș” un anumit om. Bagajul de cunoștințe nu va mai valora nimic, pentru că el va fi la dispoziția tuturor în doi timpi și trei mișcări., într-un fel inimaginabil în trecut. Cel care se mândrește cu cunoștințele sale, va putea fi combătut din/în doi timpi și trei mișcări de orișicine cu acces la internet.


“Învățătoru'” va putea fi doborât de elev în termeni de cunoștințe. Cel fără carte îl va combate pe cel cu carte în câteva fracțiuni de secundă viteză acces la cunoaștere și cunoștințe – prin content, digital și internet.

Mai pe românește spus, din acest punct de vedere, oaia A nu va valora mai mult decât oaia 1 și nici oaia 2 mai mult decât oaia 3. Oaia B nu va fi mai tare decât oaia C, la fel cum nici oaia neagră nu va face mai mult decât oaia albă și nici viceversa.

Și mai pe românește spus, vom fi toți proști făcuți grămadă, toți o apă și-un pământ.

Tradusă în poezie profetică, această profeție ar suna cam așa:

Văzut-am stelele căzute la pământ,
Secerate ca de-un fulger electric,
Stele mari strălucitoare,
De-un nor alb: întunecate,
Măreții văzute,
Ajunse nevăzute.
Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului ce nu mai are inimă...

Profeția nr. 2: “Fiara va birui toți Domnii și toți Împărații”

Biruința Fiarei va fi desăvârșită.

Altfel spus, de la Comandant de armată, la CEO, la Manager, la Monarhi, la Președinți, la Prim-Miniștri, la Prefecți și până la Primari, și preoți, inteligența “sclipitoare” și “scânteetoare” a tuturor domnilor și împăraților va fi redusă la nimic.

Inteligența unui domn sau doamnă va fi biruită de cea a Fiarei (a unui artificial intelligence machine, beast, Fiară)

Capacitatea de gândit logic și drept, desăvârșit și amplu, pe care o are (sau o poate avea) un artificial intelligence, va fi la un nivel net superior peste toate capacitățile tuturor domnilor și doamnelor. Adică c-o fiară, (care în industria IT se numește “mașină” , dar ea e o “fiară”, că e din fier și oțel, din aur și cupru sau tablă) nu se va putea pune niciun domn și nici-o doamnă pentru că războiul este din start pierdut… un om contra unei fiare are zero șanse.

Rolul omului pe pământ nu e să se războiască cu fiarele…

Un domn sau doamnă va căra în buzunarul nădragilor lui/ei un device mult mai inteligent decât el/ea… (pentru că conectat la cloud, orice device mobil este conectat la forță de calcul nelimitată). So… oricât de praf ar fi un telefon mobil, el va fi mai deștept decât purtătorul, pentru că conectat la cloud, el devine mai inteligent decât purtătorul acelui device…

Mai pe românește spus, domnia va sta în altceva. Inteligența va fi desconsiderată, gânditorul redefinit, înțelepciunea reinventată. Prostia va fi venerată. Lumea se va întoarce cu susu’ în jos, iar asta îi va face pe unii să se teamă.

Tradus în poezie profetică, ar suna, să zicem, cam așa:

Mulți domni încrețindu-și-ar fruntea de mirarea lor falsă,
În domnia lor loviți, în sminteala lor plesniți,
Râvna lor domnească, ca a unor șerpi, lingușitoare,
Limba lor tăiată, mintea lor șocată,
În țărână aruncată.
Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului ce nu mai are inimă.

Profeția nr. 3: “Sabia Înțelepciunii, păzită de heruvimi, va fi furată”

Calea către noțiunea de Rai social astfel relevată. Poarta Raiului va fi spartă…

Astfel se va releva începutul și sfârșitul teologiei și al dogmaticii în istoria omenirii. Geneza se termină cu apocalipsă (în traducere: revelație), iar astfel vine “temutul” sfârșit. Dogma se termină cu revelație. Teoria cu practica. Ipoteza cu demonstrație. Răul întotdeauna cu bine. Ce se pierde se transformă. Jertfa se întoarce înapoi celui ce-o dăruiește. Începutul se transformă în sfârșit, iar sfârșitul iar în început. Între Început și Sfârșit stă parcurs și judecată de apoi. Începutul aduce mintea de pe urmă, de la sfârșit de parcurs.

Începutul se termină cu sfârșitul.

Industria IT poate produce multe fiare (soft+hard), care mai de care mai inteligente și mai practice, care mai de care mai producătoare de bănet pentru creatori, care mai de care mai puternice și capabile, mai complexe și mai interesante, utile și funcționale – legate sau nu la sfântu’ cloud (nor al cerului).

Însă pentru a construi o Sabie a Înțelepciunii (un fel de AI), în industria de IT, e nevoie de fierari iscusiți, de metaliști pricepuți, dar și de un foc mare și tare, capabil să topească cele mai dure metale grele. Iar cel mai dur metal stă în capu’ omului (de aia se și dă din cap pe muzică). Iar el se numește: gândirea / inteligența.

E așa grea profeția asta că doar în poezie profetică poate fi prezentată. Să zicem c-ar suna cam așa:

Ridicat-au toți voinicii și voinicele către cer o sabie,
În mâna lor dreaptă, de mâner luată,
Ziua și noaptea,
Spre lună, către soare,
Înspre stele și-univers,

În întuneric și-n lumină,
Ascuțită-i și-nțeleaptă,
Despre viață, despre moarte,
În brațul drept nu stă nedrept,
Căci stânga-l înconjoară.

Spune-mi, Omule, ce vrei:
Cunoștință sau necunoștință,
Viață sau Moarte?
Veselie sau chin?
Bine sau rău?
Rai sau Iad?

Zi ce vrei să simți pe pielea ta?

Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului care nu mai are inimă.

Leave a comment

Your email address will not be published.

Salutare!

Noutățile de pe acest blog sunt trimise aici (click):
connect.mediawrite.agency/contentpedia