Adică circulația conținutului.

Asta este cea mai mare revoluție care a existat vreodată și cred că vreo revoluție mai mare nu prea o să mai vină. Puțin probabil să mai vină vreo revoluție mai revoluție decât asta. Și raționamentul este foarte simplu: accesul la cunoaștere este de departe revoluția revoluțiilor.

Umanitatea s-a războit secole la rând să ajungă aici.

În lipsa acestei capacități au curs râuri de sânge, s-au comis războaie, a fost un dezastru total pe fața pământului. Vezi cartea de istorie a umanității. E plină de tragedii și de atrocități pe care dacă le iei la disectat, analizat și cugetat au avut ca singur motiv acela al lipsei cunoașterii. Adică lipsa informației. Adică lipsa conținutului.

Intuiția îmi spune că va fi un mileniu destul de dificil: toți cretinii vor putea fi puși la locul lor potrivit. Toți intelectualii își vor revela adevărata față de inutilități inumane.

Un pas mic pentru autor, doi pași în spate pentru plagiator, trei în față pentru umanitate

Marea provocare în mileniul care vine, zic io’, va fi aia de a recunoaște dreptul unui autor în fața ta care ești un plagiator. Când zic plagiator, este cumva sinonim cu neguțător sau negustor. Adică, provocarea în mileniul ăsta care vine va fi aia de a avea tăria interioară ca om să recunoști că există unul mai deștept decât tine.

Și să nu încerci prin faceri și afaceri să obții valoarea care nu ți se cuvine.

Adică, dacă un om este genial sau mult mai inteligent decât tine, prin raționamentele sale puse pe hârtie, ca primă formă de exprimare și prezentare a acestora, vei fi nevoit și obligat să faci trei pași în spate. Adică, să recunoști că omul este mai inteligent decât tine, iar tu nu ești mai inteligent decât el. Cel puțin nu în direcția aia.

Poate în alta.

Dar marea dilemă în următoarea mie de ani va fi în zona asta: pentru un pumn de fise, faci pe plagiatorul sau ai demnitatea să accepți că altul este mai bun decât tine. Cu toate că probabil îl apreciezi pe un anumit autor, de-al dracu ce ești, să nu accepți acest lucru și, pentru a te ridica la beneficiile de care se bucură, să apelezi la trucuri…

Finanța, capitalul, este o formă de justiție care ar trebui să susțină valorile capabile să vină cu acele soluții, acele raționamente, acele ceva-uri care, într-un mod bizar, sunt benefice într-un final pentru întreaga umanitate. De aici vine și expresia: geniu pustiu. Un intelectual care nu produce nimic pentru umanitate este în pustiu pentru că inteligența sa nu se află sau este orientată în direcția binelui comun al întregii umanități: adică, pe scurt, către viață.

Viața e cel mai valoros capital.

Circulația conținutului în direcția acestui capital este cea mai mare revoluție. Este cea mai mare transformare digitală. Inteligența artificială nu e smart. Să vezi cât de smart o să se facă omul ținând în mână Sabia Inteligenței Artificiale. Dar într-un final tot circulația conținutului este cea mai mare revoluție. Obținerea unui conținut de calitate este sinonim în acest sens cu circulația conținutului / informației.

Published by SAMUEL Caraliu

Founder și manager al Mediawrite (prima agenție content digital din .ro) de peste 10 ani. Om cu experiență în 80+ proiecte content marketing. Consultant digital marketing.

Leave a comment

Your email address will not be published.

Salutare!

Noutățile de pe acest blog sunt trimise aici (click):
connect.mediawrite.agency/contentpedia