Accesul la conținut rămâne în continuare cea mai mare transformare digitală

În câteva secunde oricine poate ajunge la informația (contentul / conținutul) dorită. Fie că omul este pe stradă, fie că stă la un birou, de vreo 2 decenii accesul la informație care prezintă cunoaștere a cunoscut o revoluție uimitoare, genul de revoluție la care în trecut oamenii nici nu visau.

Iar accesul la cunoaștere este cel puțin un mare ideal.

Să luăm idealul educației, care își propune să împroprietărească utilizatorii săi cu cunoaștere și cunoștințe. Conținutul / contentul din cărți este disecat în procesul de învățământ până la un anumit nivel, iar
„ievaluarea” utilizatorilor sistemului de învățământ, de cele mai multe ori, se face în baza criteriului de deținător sau nu al cunoașterii, al informației, al conținutului.

Din acest punct de vedere, accesul la informație este o transformare digitală imensă, care nu e adoptată pe deplin în societate.

Informația dublată de inteligență artificială și programatic

Ce e nou sub soare, de când cu internetul și digitalul, e faptul că textele au căpătat proprietăți fantastice. Internetul și digitalul nu au venit ca și cum ar veni un nou suport, ca de hârtie, pe care să fie așternute texte și elemente grafice, ci au venit în joc cu proprietăți absolut noi – și aici voi numi doar viteza cu care, dacă ne imaginăm puțin, putem „răsfoi” o carte.

Programaticul a transformat literatura făcând-o dinamică. Ca să exemplific puțin, într-o pagină de net ai un spațiu în care introduci un text, iar când apeși un buton, dinamic / programatic, o pagină este ca și scrisă pentru tine și pentru curiozitatea pe care o ai cu privire la un anumit subiect.

Conținutul / contentul la baza căruia stă programaticul și inteligența artificială aduce cu el tot cea mai mare transformare digitală, care este cea a accesului la cunoaștere. Fie că vorbim de un sistem ERP care prezintă cunoaștere din uzina în care e implementat, fie că vorbim de un sistem analytics, care prezintă analize statistice sau de oricare altă natură, putem numi acest lucru tot acces la cunoaștere – adică acces la un conținut / content.

Omul deținător al cunoașterii

Istoria și filozofia au enunțat tot felul de tipologii și idealuri în jurul acestui concept al omului atoatecunoscător. E un adevărat război al trecutului cu privire la obținerea cunoașterii. Starea de fapt a zilelor noastre prezintă puțin din felul în care omul va fi prezent în viitor: cu acces la secundă la cunoaștere. Iar prin asta viitorul prezintă ca și atins idealul atingerii cunoașterii, atingerii înțelepciunii prin cunoaștere. Iar asta strict prin acces rapid la cunoaștere.

D-aia cea mai mare transformare digitală rămâne accesul la cunoaștere – content / conținut. Că prin asta se deschid noi perspective este o altă poveste – care se poate dovedi una frumoasă.

PS – eu cred că este frustrant că până în momentul de față nu a fost creată o bibliotecă imensă care să conțină măcar o parte din toate cărțile scrise vreodată. Că ele sunt publicate pe ici și colo pe net e o altă poveste.