Gândește-te la Facebook (conținutul comunicării între utilizatori), Google (găsirea conținutului utilizatorilor internetului), Youtube (conținutul video al utilizatorilor), Baidu (găsirea conținutului utilizatorilor internetului). Veniturile generate sunt fabuloase. Iar abordarea lor este simplă: să pui mâna pe conținut.

 

  1. Youtube – numele este mai mult decât orientat către utilizator: tubul utilizatorului sau postul său tv

  2. Blogging – jurnalul utilizatorului, site-ul sau, spațiul său sau felia sa din internet;

  3. Facebook – fața utilizatorului în internet, pagina sa de prezentare, profilul său, fotografia sa, a utilizatorului;

  4. Site-uri – 968,882,453 la număr conform unor date la zi. Asta înseamnă că fiecare site primește 3 utilizatori de internet – dacă ne referim la numărul de utilizatori ai internetului;

  5. Google și Baidu – conținutul utilizatorilor internetului, fie că sunt companii, fie că sunt utilizatori.

 

Iar cele mai mari site-uri din lume sunt agregatoarele de conținut. Hub-urile de întâlnire al conținutului utilizatorilor sau al site-urilor. Să crezi în această configurație că publisherii sau media producerii reprezintă în ziua de astăzi actori principali ai spațiului digital este o greșeală. Și știu că ți-e greu să crezi una ca asta.

Cam asta este configurația internetului

Dacă sunt 3 useri pentru fiecare site din lume, dacă cele mai vizitate site-uri din lume sunt cele ale utilizatorilor, înseamnă că internetul a devenit ceea ce se intuia acum mai mulți ani. Iar media businessurile în internet au o adevărată problemă de abordare, strategie și business. Iar asta, zic eu, s-a întâmplat în contextul în care toate organizațiile au acționat pe un model asemănător celui din marketing: consumatorul/utilizatorul first, necesitățile sale prima dată.

User first, necesitatea utilizatorului

Și de aici începe o poveste interesantă: utilizatorul/omul/consumatorul este interesat de propria persoană (vezi fenomenul selfie, vezi conceptul de profil personal, vezi conceptul de blog personal). Cine își poate aduce aminte de hi5, poate spune clar că ceea ce se întâmpla acolo s-a generealizat la nivelul întregului internet, s-a cizelat/moderat, cu sensul că pe hi5 erau niște adolescenți și adolescente, dar în Facebook și pe bloguri, în zilele noastre, sunt jurnaliști, VIP-uri, manageri sau simpli utilizatori.

90% din traficul internetului este generat prin conținut despre „cât de multilateral dezvoltate” sunt brandurile de user/brand/organizație.

Despre cât de faină este fotografia din profilul meu, despre ce viață interesantă are un utilizator, prin prisma conținutului postat în social media, despre cât de frumos este utilizatorul atunci când s-a filmat și a publicat clipul pe Youtube. Iar dacă vorbim de cele 900 mil. de site-uri putem să afirmăm că și ele au cam același conținut, fiind site-uri de organizații sau companii, site-uri despre cât de interesanți și extraordinari sunt oamenii din organizație sau cât de valoros este brandul organizației. Este o exagerare?

S-ar putea să fie, dar la bază stă user centric, stă user first, stă dezvoltarea internetului / a mediului digital către utilizator. Iar Google, Facebook, Youtube, dar și alții, știu foarte bine să exploateze aceste spații de online media formate de acest conținut selfie.

Monetizarea conținutului – mega dilema managerilor din media digitală

Cum poate fi monetizat acest conținut de tip selfie, look at me  o știu foarte bine cele mai populare site-uri din lume. Google AdWords, Facebook Ads sunt instrumente cu care poți, ca brand, om sau companie, urca în vârful isbergului acestui conținut, iar astfel, tot ca brand, tot ca organizație sau utilizator, te poți bucura de acces la masele internetului.  Și de aici începe o nouă discuție despre conținut și calitatea lui.

Conținut între „cât de” și „cum”.

User sau brand, organizație sau produs, judecat prin prisma conținutului poți face 2 lucruri. Fie să vorbești despre cât de extraordinar ești, ca brand, produs, organizație sau utilizator, fie să vorbești despre cum ești. Se subânțelege aici și că vinzi ceva. Dar există și o a treia categorie de conținut. Iar ea se numește media și publishing.

Însă, cum am explicat, în 2015 media nu reușește să mai obțină decât 10% din traficul internetului. Și să nu facem greșeala să punem conținutul artiștilor – muzicieni – în categoria media. Și-mi zic că este o configurație extraordinară din punctul de vedere al conținutului. Transparentizarea societății prin informatizare și conținut mi se pare una dintre marile reușite ale istoriei omenirii.

Despre cum ar putea să iasă industria de media din această dilemă voi scrie altă dată. Te poți abona aici.

Publicat de SAMUEL Caraliu

Founder și manager al Mediawrite (prima agenție content digital din .ro) de peste 10 ani. Om cu experiență în 100+ proiecte content marketing. Consultant digital marketing. Avocat în Baroul București. Judecător în timpul liber.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *