Dacă până acum conținutul cât mai mult, cât mai abundent, cât mai amplu era considerat un avantaj competitiv pentru site-ul companiei, vine vremea în care trebuie să reduci din conținutul site-ului. Surprinzător, un site nu este un print. Odată pus, conținutul nu rămâne impregnat ștanțat în site – cum se întâmplă atunci când printezi.
Și se pune problema: dacă reduci din conținutul de pe site, își vor da seama clienții ăia mulți și potențialii ăia și mai mulți că ai scos una dintre operele scrise ale companiei din site? Te vor da pe Twitter pentru asta? Te vor înjura pe Facebook? Zic că nu-și va da seama absolut nimeni că ai schimbat pagina aia lungă în care preznți tu cât de complexă este abordarea strategică a companiei.
Ce-l împiedică pe managerul de marketing să facă asta?
Propria silă, propriul dezgust față de conținutul site-ului: și-asta se întâmplă din ignoranța manifestată inițial. E un cerc vicios. Când se construiește site-ul se pleacă de la design. Se pleacă de la programare. Conținutul este tras cu cleștele de la un copywriter, cu brief-ul clar; umple acest spațiu cu texte… Iar asta în cazul cel mai fericit. În cazul și mai nefericit, managerul sau ownerul vrea SEO și-atunci să te ții… că textele vor fi scrise pentru roboți, iar când se va discuta cu privire la performanța site-ului toți se vor gândi cu silă la conținut…
De ce le este silă utilizatorilor de conținut?
Pentru că SEO și marketing. Pentru că în toate industriile creative, în media production, cam de pe la orice nivel se practică o treabă de management extrem de simplă: termen. Termenul de finalizare, deadline, termenul de livrare, termenul de livrare al materialului împinge la silă atunci când, ca și creatori de comunicare prin conținut, fie jurnaliști, fie creativi, fie pe video, pe grafică sau mai știu eu ce, o facem doar ca să fie făcută.
Doar că avem acest angajament. Față de angajator, față de client, față de director editorial.
Nu s-ar întâmpla lucrurile așa dacă, din principiu, s-ar practica politica nu se poate publica nimic până nu este state-of-the-art. Bă! De la orice bucățică de conținut până la cel mai amplu. Doar state-of-the-art.
Se consumă conținut pe diagonală.
Eu aș zice că sunt prea multe pagini de internet și suntem cumva obișnuiți să citim tot. Avem certitudinea sfârșitului cărții, a ziarului sau a foii de pe care citim, iar inconștient trăim cu această obsesie de a finaliza textul de citit. Ceea ce ne împinge să citim pe diagonală este obsesia inconștientă de a finaliza cartea începută, chiar dacă conținutul e slab…
Cred că suntem în esență curioși. Când ne apucăm de citit ceva, fie că e site al unei companii, fie că este pagina unui produs sau vreo știre/editorial de media, clar vrem să ajungem la intrigă, la punctul culminant al conținutului.
Că vrem să ajungem rapid la intrigă este una. Contentul companiilor din România nu ne oferă asta. Pot spune clar că acesta nu duce rapid către intriga căutată de utilizatorii internetului. Nu de puține ori conținutul deviază de la subiect și ține utilizatorul departe de intrigă sau miezul problemei. Iar asta se întâmplă și cu participarea designului și al programării unui site.
Deci, putem face conținutul mai mic?
Conținut mai mic, în comparație cu logo de companie mai mare, poate fi făcut. Și este extrem de simplu. Dacă ne relaxăm puțin reușim sigur. Nu există soluția universal valabilă, dar reușite pot fi extrem de multe. Tot ce trebuie făcut este să încercăm să dăm cititorului ceea ce își dorește atunci când îl atragem cu-n titlu. Să nu înșelăm încrederea acestuia cu afirmația unui titlu, iar în paragrafe să lungim discuția către alte informații. Să înșelăm utilizatorul cu secțiuni în care nu se găsesc cuvintele potrivite, pentru că va trece peste ele în diagonală. Și-n mod evident… este neplăcut să citești pe diagonală.
Founder și manager al Mediawrite (prima agenție content digital din .ro) de peste 10 ani. Om cu experiență în 100+ proiecte content marketing. Consultant digital marketing. Avocat în Baroul București. Judecător în timpul liber.
right. buna observația legata de termene („o facem doar ca să fie făcută”).internetul fiind suprasaturat de conținut prost s-a ajuns la faza în care mai bine nu ai deloc conținut decât să ai unul prost. utilizatorul vine, citește, dacă îi place te reține și revine, dacă nu-i place îți faci o imagine proastă prin conținutul pe care îl afișezi. noul SEO (făcut așa cum trebuie) ține cont de importanța unui bun conținut. Sintagma „dați cu text să umplem spațiu” – din nou bine punctat. conținutul nu e text și nu va fi niciodată. cum vezi tu, samuel, un conținut calitativ? ce e calitatea când vorbim de conținut?
Sunt multe dimensiuni de analiză a conținutului. Chiar și contextul este o dimensiune de analiză a calității conținutului. La care se ma adaugă și audiența, că, deh, are și ea specificul ei. În marketing și comunicare el, conținutul, poate fi ancorat în extrem de multe dimensiuni de analiză a calității, de la conversie, la puncte de imagine și branding, până chiar la simpla și banala utilitate a comunicării unei informații.
Conținutul este în opinia mea o chestie extrem de complicată. Și cred că totul se învârte în jurul termenelor, așa cum bine ai menționat și tu – pe acolo este cauza no# 1 a conținutului slab. Că el este produs ca urmare a unor contracte, a unor înțelegeri cantitative, nu calitative. Trebuie nu este tot una cu creat. Trebuie creat (un conținut) ceva calitativ este ca și cum ai spune că trebuie descoperit. Și, pe șleau spus, nu ai cum să spui: hai să descoperim ceva despre care nu știm nimic.
Și ieșirea din cercul ăsta vicios este în identificarea calităților, a contextelor sau a audiențelor pentru a putea crea.
Sună logic ce zic eu?