Mihaela Joita (Funky Psychologist) despre indrazneala de a crea un content funky

Funky Psychologist cu motto-ul „Be afraid. Be very afraid!” ne-a cucerit de la prima vizita. Atat de mult incat am vrut sa cunoastem cine este omul din spatele acestui blog. 

Ce ne-a atras atentia? Mai intai setea de cunoastere (Cate carti poate sa citeasca persoana asta?) apoi stilul de a scrie (sincer, direct, catchy, plin de umor, autoironic, sensibil) si subiectele abordate (trecerea de la psihologie la viata, de la viata la psihologie).

Mihaela (Joita) are marele merit de a vorbi despre lucruri complicate intr-un stil lizibil, pe intelesul tuturor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început sa scrii pe blog si de unde impulsul de a scrie?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): M-am apucat de scris pe blog prin 2009. Nu stiu care a fost zvacul care m-a impins de la spate la momentul respectiv – mi-aduc aminte doar ca eram la master si lucram in paralel pe rupte la un job full time. Cred ca aveam nevoie de un spatiu al meu in care sa ma desfasor. Am jurnale din clasa a 6a, dar dupa cativa ani buni m-au dat afara din casa caietele si am simtit nevoia sa trec pe online.
La inceput, scriam doar pe teme psiho – faceam rezumate/recenzii la carti pe care le citeam, abordam diverse subiecte de psihoterapie de cuplu sau familie. Apoi, am devenit din ce in ce mai personala si am vrut sa povestesc si despre viata mea. Au fost multe experiente pe care le-am expus nu doar din dorinta de a impartasi sau de a ma elibera, ci si pentru a le oferi celorlalti o poveste cu care sa se poata identifica si din care sa invete. Cum a fost divortul si perioada imediat dupa, spre exemplu. Imi place sa vad cum mi s-a schimbat stilul de-a scrie de-a lungul timpului. Sau cum difera nuantele subiectelor abordate in functie de etapa prin care trec. Sau cum blogul a crescut odata cu mine. Acum, am oameni care ma bat la cap daca nu scriu saptamanal si asta imi da un sentiment placut de apartenenta.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce funky psychologist? 

Mihaela Joita (Funky Psychologist): De ce funky psychologist? A fost o inspiratie de moment. Funky am fost intr-un fel sau altul dintotdeauna, latura de psiholog s-a alaturat si ea pe parcurs. Am terminat facultatea de psihologie, apoi am facut un master in evaluarea, diagnoza si psihoterapia copilului, cuplului si familiei. Eram in perioada in care citeam si ma documentam non stop, faceam practica la spitalul Obregia si traiam cu entuziasmul omului care se afla la inceput.

Funky – pentru ca voiam sa fac ceva diferit. De felul meu, imi repugna limbajul de lemn si catastifele care au fraze mai lungi decat o pauza de pranz. Cred ca un om retine mut mai usor un lucru daca i-l explici intr-un mod cat mai simplu si eventual presarat cu niste glume. Stilul serios nu m-a prins niciodata si sper sa n-o faca nici de-acum inainte.

Cred ca asta a fost elementul principal care a atras: faptul ca pot sa fac niste lucruri dificile foarte usor de inteles. Apoi, folosind si experienta personala ca referinta – asta le-a transmis oamenilor ca dincolo de texte, nu se afla inca un robotel, ci un om ca si ei.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum caracterizezi stilul tau de a scrie? 

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Hmmm…stilul meu de a scrie. Depinde foarte mult despre ce scriu (carti, locuri din Bucuresti, povesti despre si cu prieteni, dileme existentiale feminine despre barbati sau lucruri care mi se intampla pur si simplu). Pentru ca pot sa variez de la “pitici gratis in varianta feminina” (cum mi s-a spus de multe ori) pana la stilul intelectualo-nonconformist. Nu cred ca am un sablon. Depinde foarte mult de stare. Dar indiferent de asta, umorul este intotdeauna prezent. De la sarcasm, (auto)ironie pana la glume pe care nu te-ai astepta sa le auzi de la o tocilara premianta. Din ce mi s-a spus, am un stil “usor citibil”, cu care oamenii aparent se identifica. Altii imi spun ca e “wildly humorous with a bit of sarcasm”. Sau ca sunt extrem de directa si deschisa in felul in care ma exprim. Deci frumusetea e in ochii cititorului pana la urma.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura atunci când scrii un articol?
Mihaela Joita (Funky Psychologist): Nu am o ordine pentru structura articolului, scriu mai mult intuitiv. Da, de obicei pun o poza sugestiva sau un titlu mai puternic care sa atraga atentia, dar textul curge si atat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si carui fapt crezi ca se datorează acest lucru?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Am avut doua articole care au fost apropiate ca scor la numar de vizualizari: cel in care imi anuntam divortul si apoi cel in care vorbesc despre teama de schimbare si despre cum poti sa o gestionezi. Primul – stii cum se spune: sunt doua lucruri sigure in viata – taxele si moartea. Ar trebui sa puna si despartirile pe lista asta. Toti trecem prin asa ceva la un moment dat si avem nevoie sa stim ca nu suntem singuri in tot procesul. Faptul ca citesti o poveste asemenatoare cu a ta iti mai scade nivelul de anxietate si iti da incredere ca o sa fie bine in final. Am observat ca de-atunci, numarul de cititori mi-a crescut constant, deci probabil au vrut sa stie cum se termina povestea.
Al doilea este probabil unul dintre cele mai caracteristice postari pentru stilul meu. Pentru ca imbin psihologia cu experienta personala. Toti trecem prin etape stresante: schimbare de job, schimbare de casa, schimbare de partener sau chiar de principii de viata. Uneori, teama de a face un pas diferit ne face sa paralizam si sa ramanem in loc (cu depresia sau anxietatea de rigoare). Eu mi-am impartasit experienta cu tot cu lectii invatate. Probabil ca asta le-a dat curaj si i-a motivat si pe altii sa faca ceva la randul lor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat de mult contează felul in care expui content-ul (partea de layout) si cat de mult conteaza ce spui si cum spui?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Partea de layout cred ca este prea putin relevanta (desi unii cititori mi-au spus ca s-au oprit pe blog pentru ca le-a placut culoarea verde, spre exemplu). Este relevanta in ideea de a face textul usor accesibil si de citit. Este relevanta in masura in care spune ceva despre mine. In rest, nu merg foarte mult pe partea de “briz-briz-uri”. Cel mult, mai am o poza care sa exprime starea mea din ziua respectiva sau un link catre o melodie pe care o ascult obsesiv.

Partea esentiala este textul – ce, cat, cum scriu. Si de obicei scriu rar, dar mult. Si cu pasiune.